octet definitie

11 definiții pentru octet

OCTÉT, octete, s. n., -octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Combinație de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.
OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.
OCTÉT, octete, s. n. Ansamblu compus din opt persoane (instrumentiști sau cîntăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.
*octét1 (grup de opt biți) s. m., pl. octéți
octét2 (formație muzicală, grup de electroni) s. n., pl. octéte
octét s. n., pl. octéte
OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].
OCTÉT2 s. m. 1. (chim.) configurație electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)
OCTÉT1 s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette)
OCTÉT ~e n. 1) Ansamblu format din opt interpreți. 2) Compoziție muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octet
octet (octuor) (germ. Oktett; fr. octuor) 1. Ansamblu de opt interpreți (instrumentali sau vocali) reuniți într-o formație camerală unitară; instr. pot. aparține aceleiași familii (o. de coarde, o. de suflători) sau a unor familii diferite. 2. Lucrare muizicală scrisă anume pentru o. (1) având fiecare partida* proprie. (Ex. o. pentru cvartet* de coarde, cl., fag., corn și contrabas de Schubert; o. de coarde de Mendelsshon-Bartoldy, Enescu, Milhaud; o. de suflători de Stravinski).

octet dex

Intrare: octet (inform.; -ți)
octet inform.; -ți substantiv masculin
Intrare: octet (instrum.; -e)
octet instrum.; -e substantiv neutru