OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.

OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.

OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe triunghiulare.

octaédru (-e-dru) s. n., art. octaédrul; pl. octaédre

octaédru s. n. (sil. -dru), art. octaédrul; pl. octaédre

OCTAÉDRU s.n. Poliedru cu opt fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. octaèdre, cf. lat. octaedros, gr. oktoedros].

OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre)

OCTAÉDRU ~e n. Poliedru regulat cu opt fețe. [Sil. -dru-] /<fr. octaedre

octaedru n. Geom. corp solid cu opt fețe.

*octaédru n., pl. e (vgr. oktáedros, d. októ, opt, și édra, ședere, scaun. V. poliedru, cat-edră). Geom. Corp solid cu opt fețe. – Rar m.

OCTA- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. octa-, engl. id., germ. okta- > rom. octa-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu opt fețe; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~mer (v. -mer), adj., format din opt părți sau fragmente; ~stil (v. -stil), s. n., octostil*.