ocru definitie

10 definiții pentru ocru

ÓCRU s. n., adj. invar. 1. S. n. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. S. n. Vopsea preparată din ocru (1). 3. Adj. invar. Culoare galbenă-brună. 4. S. n. Culoare ocru (3). – Din fr. ocre.
ÓCRU s. n. 1. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparată din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) Culoare galbenă-brună. – Din fr. ocre.
ÓCRU s. n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc. conținînd oxizi de fier și uneori oxizi de mangan și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă.
*ócru1 (o-cru) adj. invar.
ócru2 (o-cru) s. n., art. ócrul
ócru s. n. (sil. -cru), art. ócrul
ÓCRU s.n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., folosită la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. // adj. invar. De culoare galben-brună. [< fr. ocre].
ÓCRU I. s. n. varietate de argilă galbenă, roșie sau brună, în pictură. ◊ vopsea din această argilă. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-brună. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)
ÓCRU n. 1) Pigment mineral galben (sau roșu). 2) Vopsea preparată din astfel de pigment. 3) Culoare galbenă-brună. [Sil. -cru-] /<fr. ocre
ocru n. argilă colorată și întrebuințată în pictura cu uleiu: cu ocru se vopsesc scândurile dușumelei.

ocru dex

Intrare: ocru
ocru substantiv neutru
  • silabisire: -cru