ocrotit definitie

2 intrări

13 definiții pentru ocrotit

OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja, a ajuta, a sprijini. Statid ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. ◊ (Poetic) Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. În lungul cimpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Refl. (Învechit) A se apăra. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256.
ocrotí (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 să ocroteáscă
ocrotí vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocroteáscă
OCROTÍ vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.
OCROTÍT adj. 1. v. ajutat. 2. v. adăpostit.
ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector).
A OCROTÍ ~ésc tranz. (ființe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti
ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi].
ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez.
OCROTI vb. 1. a apăra, a feri, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)
OCROTIT adj. 1. ajutat, ajutorat, protejat, sprijinit, susținut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.) 2. adăpostit, apărat, ferit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)

ocrotit dex

Intrare: ocrotit
ocrotit
Intrare: ocroti
ocroti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -cro-