Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru ocolit

OCOL├Ź, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A str─âbate o distan╚Ť─â f─âc├ónd un ocol; a merge de jur-├«mprejur, a ├«nconjura. ÔÖŽ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ÔÖŽ Tranz. A evita s─â atingi sau s─â love╚Öti pe cineva sau ceva, ferindu-te ├«ntr-o parte, f─âc├ónd un mic ocol. ÔÖŽ Intranz. Fig. A spune ceva cu ├«nconjur, a divaga. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ÔÖŽ Tranz. A evita s─â ├«nt├ólne╚Öti pe cineva sau ceva. ÔÖŽ Tranz. Fig. A l─âsa ceva (├«n mod inten╚Ťionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A pune gard ├«mprejurul unui loc; a ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi. ÔÖŽ Fig. (├Änv. ╚Öi reg.) A ap─âra, a proteja, a ocroti. ÔÖŽ (├Änv. ╚Öi reg.) A ├«ncercui din toate p─âr╚Ťile, a ├«mpresura, a asedia. ÔÇô Din ocol.
OCOL├ŹT, -─é, ocoli╚Ťi, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care ├«nconjoar─â. ÔÖŽ Fig. Care este f─âcut sau spus cu ├«nconjur, pe departe. Expr. Pe c─âi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. -V. ocoli.
OCOL├Ź, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A str─âbate o distan╚Ť─â f─âc├ónd un ocol; a merge de jur-├«mprejur, a ├«nconjura. ÔÖŽ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ÔÖŽ Tranz. A evita s─â atingi sau s─â love╚Öti pe cineva sau ceva, ferindu-te ├«ntr-o parte, f─âc├ónd un mic ocol. ÔÖŽ Intranz. Fig. A spune ceva cu ├«nconjur, a divaga. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ÔÖŽ Tranz. A evita s─â ├«nt├ólne╚Öti pe cineva sau ceva. ÔÖŽ Tranz. Fig. A l─âsa ceva (├«n mod inten╚Ťionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A pune gard ├«mprejurul unui loc; a ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi. ÔÖŽ Fig. (├Änv. ╚Öi reg.) A ap─âra, a proteja, a ocroti. ÔÖŽ (├Änv. ╚Öi reg.) A ├«ncercui din toate p─âr╚Ťile, a ├«mpresura, a asedia. ÔÇô Din ocol.
OCOL├ŹT, -─é, ocoli╚Ťi, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care ├«nconjur─â. ÔÖŽ Fig. Care este f─âcut sau spus cu ├«nconjur, pe departe. ÔŚŐ Expr. Pe c─âi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. ÔÇô V. ocoli.
OCOL├Ź, ocolesc, vb. IV. Tranz. 1. A str─âbate o distan╚Ť─â f─âc├«nd un ├«nconjur; a merge de jur ├«mprejur, a ├«nconjura. Mic, c├«t un fir de linte, mi╚Öca picioru╚Öele fragede ╚Öi ocolea, pe de margini, frunzi╚Öoara care-l ad─âpostise. G├ÄRLEANU, L. 22. Pentru ochi ca murile, Ocolii p─âdurile. ╚śEZ. VI 125. ÔŚŐ Intranz. Ocolir─â pe la biseric─â. CAMILAR, N. I 68. Ocolea a╚Öa, de bun─âvoie, umbl├«nd dup─â turmele ciobanilor. SADOVEANU, B. 67. Ocole╚Öte ├«n v├«rful picioarelor casa... mai s├«nt c├«╚Ťiva pa╚Öi... A ajuns. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. L. 1. ÔÖŽ A evita s─â atingi sau s─â love╚Öti pe cineva, ferindu-te ├«ntr-o parte, f─âc├«nd un mic ocol. C├«nd s─â ias─â din B─âdeni, ├«n lumina farurilor, le ap─âru o c─âru╚Ť─â pe care Bunea o ocoli cu ├«ndem├«nare la numai o palm─â de ro╚Ťi. MIHALE, O. 524. La fiecare pas ocolim lucr─âri, e╚Öafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42. ÔŚŐ Intranz. Fig. A ie╚Öi din subiect, a divaga. Mo╚Öul ocolea cu povestirea. La TDRG. 2. A evita s─â ├«ntilne╚Öti (pe cineva sau ceva) sau s─â vorbe╚Öti (despre cineva sau ceva). Oric├«t o insista el, ocole╚Öte deocamdat─â chestia nun╚Ťii. CAMIL PETRESCU, T. 1148. C─â pentru d├«nsul, c─â-l iubesc, P─ârin╚Ťii-n drum m─â ocolesc ╚śi m-au gonit din casa lor. CO╚śBUC, P. I 283. Oamenii s├«nt ca p─âs─ârile: pe c├«t un arbore este ├«nflorit, ele ├«l viziteaz─â, iar c├«nd frunza ╚Öi floarea se usuc─â, ele zboar─â ╚Öi-l ocolesc. BOLINTINEANU, O. 380. 3. (Rar) A pune gard ├«mprejurul unui loc; a ├«nconjura, a ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi. G├«ndeai c─â toate cur╚Ťile s├«nt ocolite cu sori, a╚Öa lumin─â arunca. RETEGANUL, P. II 16. Ion-vod─â ocoli cu ╚Öan╚Ťuri platoul muntelui. HASDEU, I. V. 159. Au ocolit locul acela de l─âcuin╚Ť─â. DR─éGHICI, R. 52. ÔÖŽ Fig. (├Änvechit) A ap─âra, a proteja, a ocroti. Fie╚Öcare dup─â a sa avere ╚Öi agoniseal─â r─âspunde...; iar nu cel mare ╚Öi bogat nimic, c─âci ├«l ocole╚Öte puterea., ╚Öi cel mic ╚Öi s─ârac s─â dea tot. GOLESCU, ├Ä. 44. De toat─â neputin╚Ťa Cea p─âgubitoare...le ocole╚Öte. TEODORESCU, P. P. 394. ÔÖŽ (├Änvechit) A ├«ncercui din toate p─âr╚Ťile, a ├«nconjura, a ├«mpresura, a asedia. Deodat─â n─âv─âli O ceat─â numeroas─â, pe rege-l ocoli. MACEDONSKI, O. II 249. ╚Üara era ocolit─â de vr─âjma╚Öi. B─éLCESCU, O. II 275.
OCOL├ŹT 1 s. n. Faptul de a ocoli. ÔŚŐ (Mai ales ├«n expr.) Pe ocolite = pe departe, indirect. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n expr.) ocolite.
OCOL├ŹT, -─é, ocoli╚Ťi, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri, cotituri; care ├«nconjur─â. Drum ocolit. Ôľş Iac─â steaua care vine... Cu schintei c─âtr─ânite, Cu fulgere ocolite, Cu s─âbii ascu╚Ťite. BIBICESCU, P. P. 238. ÔŚŐ Expr. Pe c─âi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii.
ocol├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ocol├ęsc, imperf. 3 sg. ocole├í; conj. prez. 3 s─â ocole├ísc─â
!ocol├şt s. n.
!ocol├şte (pe ~) loc. adv.
ocol├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ocol├ęsc, imperf. 3 sg. ocole├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ocole├ísc─â
ocol├şt s. m. (pl. ocol├şte, ├«n loc. pe ~)
OCOL├Ź vb. 1. a ├«nconjura, (├«nv.) a ├«mprejura. (A ~ ├«ntreaga cl─âdire.) 2. v. ├«nconjura. 3. a evita. (A ~ un obstacol.) 4. v. feri. 5. a evita, a se feri. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. v. eluda. 7. v. evita.
OCOL├Ź vb. v. ap─âra, asedia, colinda, cutreiera, feri, ├«mprejmui, ├«mpresura, ├«ncercui, ├«nchide, ├«nconjura, ├«ngr─âdi, ocroti, parcurge, p─âzi, proteja, str─âbate, v├óntura.
OCOL├ŹT adj. ├«nconjur─âtor, ocolitor. (Un drum ~.)
Ocolit Ôëá direct
A OCOL├Ź ~├ęsc tranz. 1) (obstacole, spa╚Ťii etc.) A dep─â╚Öi f─âc├ónd un ocol; a ├«nconjura. 2) (persoane, discu╚Ťii etc.) A ├«nconjura ├«n mod inten╚Ťionat, ferindu-se; a evita; a eluda. 3) rar A ├«nzestra cu un ocol; a ├«ngr─âdi; a ├«mprejmui. /Din ocol
ocol├Č v. 1. a face ocol: ocoli de vrÔÇÖo trei ori palatul ISP.; 2. a ├«nconjura din toate p─âr╚Ťile: un br├óu de munte ocole╚Öte toat─â aceast─â ╚Ťar─â B─éLC.; 3. a evita: ei se ocolesc unii pe al╚Ťii; 4. a eluda: a ocoli legea.
ocol├ęsc v. tr. (vsl. okoliti, a ├«ngr─âdi). ├Änconjor, merg ├«n prejur: lupu ocolea st├«na. ├Äs a╚Öezat ├«n prejur: mun╚Ťi─ş ocolesc satu. Fig. Evit: a ocoli oameni─ş f─âr─â educa╚Ťiune. Eludez: a ocoli legea. V. intr. Merg ocolind, cotesc: du-te pe aic─ş, c─â pe acolo ocole╚Öt─ş. V. oblicesc.
ocoli vb. v. APĂRA. ASEDIA. COLINDA. CUTREIERA. FERI. ÎMPREJMUI. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI. OCROTI. PARCURGE. PĂZI. PROTEJA. STRĂBATE. VÎNTURA.
OCOLI vb. 1. a înconjura, (înv.) a împrejura. (A ~ întreaga clădire.) 2. a înconjura. (Ai ~ mult pînă la mine.) 3. a evita. (A ~ un obstacol.) 4. a evita, a se feri, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita, a se feri. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a evita. (A ~ aplicarea, respectarea legii.) 7. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încerca să ~ primejdia.)
OCOLIT adj. înconjurător, ocolitor. (Un drum ~.)
a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita s─â spun─â direct un adev─âr.

Ocolit dex online | sinonim

Ocolit definitie

Intrare: ocolit
ocolit adjectiv
Intrare: ocoli
ocoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a