OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.

OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.

OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu ocoleală = pe departe, indirect, cu ocoluri. Fără ocoleală = fărâ ocol, direct. Pre limba noastră cea fără ocoleli... le zicem pe șleau. ISPIRESCU, U. 114.

ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli

ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli