Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ocol

OC├ôL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s. n. 1. Mi╚Öcare ├«n jurul unui punct fix sau de jur-├«mprejurul unui loc; deplasare ├«n spa╚Ťiu care nu urmeaz─â calea cea mai dreapt─â; ├«nconjur, ocolire, ocoleal─â, ocoli╚Ö. ÔŚŐ Loc. adj. De ocol = care ocole╚Öte; ocolit, indirect. ÔŚŐ Loc. vb. A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-├«mprejur. ÔÖŽ Fig. Digresiune. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ocol = f─âr─â ezitare, f─âr─â menajamente; direct. ÔÖŽ (Concr.) Cotitur─â, cot. 2. (├Änv.) Linie care delimiteaz─â un spa╚Ťiu; p. ext. spa╚Ťiul delimitat, cuprins. ÔÖŽ Perimetru, circumferin╚Ť─â. 3. (Concr.) Gard f─âcut ├«n jurul unui loc; ├«mprejmuire, ├«ngr─âditur─â; p. ext. loc ├«ngr─âdit (uneori acoperit), unde se ├«nchid vitele, oile etc.; obor, ╚Ťarc. 4. (Reg.) Curte, ograd─â. 5. (Rar) Spa╚Ťiu, loc liber. 6. (├Änv.) Unitate administrativ─â (judiciar─â, agricol─â) de jude╚Ť sau de ╚Ťinut, de ora╚Ö sau de sat; sediul ei; p. ext. institu╚Ťie care conducea una dintre aceste forme de ├«mp─âr╚Ťire administrativ─â. ÔŚŐ Ocol silvic = unitate silvic─â administrativ─â, ├«mp─âr╚Ťit─â pe brig─âzi ╚Öi cantoane, prin care se organizeaz─â ╚Öi se execut─â lucr─ârile de cultur─â, de refacere, de protec╚Ťie ╚Öi de paz─â a p─âdurilor, ocrotirea ╚Öi valorificarea v├ónatului ╚Öi a pe╚Ötelui din apele de munte. ÔÇô Din bg., rus. okol.
OC├ôL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s. n. 1. Mi╚Öcare ├«n jurul unui punct fix sau de jur-├«mprejurul unui loc; deplasare ├«n spa╚Ťiu care nu urmeaz─â calea cea mai dreapt─â; ├«nconjur, ocolire, ocoleal─â, ocoli╚Ö. ÔŚŐ Loc. adj. De ocol = care ocole╚Öte; ocolit, indirect. ÔŚŐ Loc. vb. A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-├«mprejur. ÔÖŽ Fig. Digresiune. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ocol = f─âr─â ezitare, f─âr─â menajamente; direct. ÔÖŽ (Concr.) Cotitur─â, cot. 2. (├Änv.) Linie care delimiteaz─â un spa╚Ťiu; p. ext. spa╚Ťiul delimitat, cuprins. ÔÖŽ Perimetru, circumferin╚Ť─â. 3. (Concr.) Gard f─âcut ├«n jurul unui loc; ├«mprejmuire, ├«ngr─âditur─â; p. ext. loc ├«ngr─âdit (uneori acoperit), unde se ├«nchid vitele, oile etc.; obor, ╚Ťarc. 4. (Reg.) Curte, ograd─â. 5. (Rar) Spa╚Ťiu, loc liber. 6. (├Änv.) Unitate administrativ─â (judiciar─â, agricol─â) de jude╚Ť sau de ╚Ťinut, de ora╚Ö sau de sat; sediul ei; p. ext. institu╚Ťie care conducea una dintre aceste forme de ├«mp─âr╚Ťire administrativ─â. ÔŚŐ Ocol silvic = unitate silvic─â administrativ─â, ├«mp─âr╚Ťit─â pe brig─âzi ╚Öi cantoane, prin care se organizeaz─â ╚Öi se execut─â lucr─ârile de cultur─â, de refacere, de protec╚Ťie ╚Öi de paz─â a p─âdurilor, ocrotirea ╚Öi valorificarea v├ónatului ╚Öi a pe╚Ötelui din apele de munte. ÔÇô Din bg., rus. okol.
OC├ôL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s. n. 1. (Adesea ├«n construc╚Ťie cu verbele ┬źa face┬╗, ┬źa da┬╗ etc.) Mi╚Öcare ├«n jurul unui punct fix, de jur ├«mprejurul unui loc (v. tur); deplasare ├«n spa╚Ťiu, care nu urmeaz─â calea cea mai dreapt─â (v. ├«nconjur). F─âceau ocoluri largi, se apropiau de copaci, apoi iar─â╚Öi se speriau ╚Öi se dep─ârtau. DUMITRIU, N. 149. Stai, c─âl─âre╚Ť! ├«ntoarce-╚Ťi calul seme╚Ť. F─â un ocol. ARGHEZI, V. 225. Ea mai face-o dat-ocolul Adun─ârii. EMINESCU, L. P. 145. ÔŚŐ Fig. ├Änt├«i ╚Ötirea, f─âc├«nd ocolul satului, st├«rni curiozitate. REBREANU, R. II 230. ÔŚŐ Loc. adj. De ocol = ocolit, indirect. Pe aceast─â cale, de╚Öi de ocol, credem c-am ajuns aproape de dezlegarea primei ├«ntreb─âri. CARAGIALE, N. F. 15. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ocoluri = pe departe, indirect. ├«i vorbi ╚Öi de fratele ei, cu ocoluri, cu b─âgare de seam─â. DUMITRIU, N. 211. F─âr─â ocol = f─âr─â ezitare, f─âr─â menajamente; direct. Un memoriu ├«n care ar─âta, de data aceasta f─âr─â ocol, c─â, dac─â nu s├«nt rezolvate cererile cuprinse ├«n el, muncitorii vor recurge la ac╚Ťiuni. PAS, Z. IV 217. R─âmase ├«ncremenit: binoclul ei ├«l ochise drept, f─âr─â ocol. BASSARABESCU, S. N. 167. 2. Linie care delimiteaz─â un spa╚Ťiu; p. ext. spa╚Ťiul delimitat; cuprins. M─â mir cum d-avu r─âbdare domnul s─â nu-nceap─â v├«n─âtoarea de cum d─âdur─âm ├«n ocolul slobod al C├«mpulungului. DELAVRANCEA, O. II 105. Prin tot ocolul acelei v─âi f─âr─â de scursoare, ╚Ť├«╚Öne╚Öte tina ├«n sus. ODOBESCU, S. III 187. ÔÖŽ Cotitur─â, cot. Spre culmile ├«ntunecate ╚Öi tot mai ├«nalte dinspre apus se ├«ntoarce Oltul, scriind cu argint, ├«n verdele lini╚Ötit al c├«mpiei, un ocol elegant, plin de frumuse╚Ťe. BOGZA, C. O. 243. Identific, dup─â d├«mb ╚Öi dup─â ocolul ╚Öoselei, locul unde s├«ntem. CAMIL PETRESCU, U. N. 263. ÔÖŽ (├Änvechit) Circumferin╚Ť─â. Ocolul acestui bulz erea ca de doisprezece st├«njini. GORJAN, H. II 18. 3. (Concretizat) ├Ämprejmuire, ├«ngr─âditur─â, gard f─âcut ├«n jurul unui loc; p. ext., loc ├«ngr─âdit. La miaz─âzi, pe culmea de tufe ruginite, Se v─âd ni╚Öte ocoale, cu lungi ╚Öuri pentru boi. BELDICEANU, P. 62. Tab─âra impregiuru-i av├«nd ca s-o-nt─âreasc─â Un lung ocol de car─â legate str├«ns cu lan╚Ťuri. ALECSANDRI, P. III 219. ÔŚŐ (Poetic) Zvelta insul─â apare... S─ârutat─â c├«nd de valuri, c├«nd de v├«nturi asaltat─â Printre-o- colul spumei albe. MACEDONSKI, O. I 161. ÔÖŽ (Adesea determinat prin ┬źde vite┬╗) Loc ├«ngr─âdit, uneori acoperit, unde se ├«nchid vitele. La ocoale se adunaser─â tamazl├«curile, cu mugete. SADOVEANU, F. J. 427. Am fost s─â-mi v─âd ocolul meu de vite. S─ârmanele duc lips─â de nutre╚Ť. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. ÔÖŽ Loc unde se ├«nchid vitele de pripas sau cele prinse pe sem─ân─âturi str─âine. 4. (Concretizat) Curte, ograd─â. R─âgete lungi Pornesc din ocol. T─âl─ângile, trist Tot sun─â dogit. BACOVIA, O. 10. ├Än larg d-ocol s-adun─â curtenii ╚Öi fac roat─â. CO╚śBUC, P. II 201. Bade-n ocolul t─âu Puteare-a╚Ö s─â umblu eu. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 461. 5. (Rar) Spa╚Ťiu, loc liber. Cu b─â╚Ťul se-nv├«rte╚Öte Ca s─â-╚Öi fac─â-n jur ocol; Dar abia e locul gol, ╚śi mul╚Ťimea n─âv─âle╚Öte Iar─â╚Öi stol. CO╚śBUC, P. I 226. 6. (Ie╚Öit din uz) Circumscrip╚Ťie administrativ─â (judiciar─â, silvic─â, agricol─â); sediul ei; p. ext. institu╚Ťie care conduce una din aceste forme de ├«mp─âr╚Ťire administrativ─â. Judec─âtorie de ocol. cm Tinerii ei feciori domne╚Öti... se ├«nt├«mpinase ├«n ocolul Foc╚Öanilor ╚Öi se l─âsase cu taberile lor amestecate la satul S─âp─â╚Ťeni. ODOBESCU, S. I 170.
ocól1 (mișcare) s. n., pl. ocóluri
ocól2 (împrejmuire, unitate administrativă) s. n., pl. ocoále
ocól (împrejmuire, unitate administrativă) s. n., pl. ocoále
ocól (mișcare) s. n., pl. ocóluri
OC├ôL s. 1. ├«nconjur, ocolire, (rar) ocoli╚Ö. (A ajuns la destina╚Ťie cu un mare ~.) 2. v. cotitur─â. 3. v. gard. 4. v. ╚Ťarc.
OC├ôL s. v. asediere, asediu, circumferin╚Ť─â, cuprins, curte, digresiune, divagare, divaga╚Ťie, ├«mpresurare, ├«ncercuire, ├«nconjurare, limit─â, ograd─â, perimetru, plas─â, staul, ╚Ťar─â.
OCÓLUL s. art. v. vizitiul.
oc├│l (oc├│luri), s. n. ÔÇô 1. Circuit, contur, circumferin╚Ť─â. ÔÇô 2. Loc ├«ngr─âdit, ╚Ťarc de vite. ÔÇô 3. ├Änconjur, ├«ntors─âtur─â. ÔÇô 4. Str├«ngere ├«n turm─â a vitelor. ÔÇô 5. Devia╚Ťie, digresiune. ÔÇô 6. District judiciar. ÔÇô 7. Tribunal pentru prima instan╚Ť─â. Sl. okolu ÔÇ×cercÔÇŁ, din kola ÔÇ×roat─âÔÇŁ, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. ÔÇô Der. ocoli, vb. (a da ocol, a ├«nconjura; a se abate; a se suci; a ├«mprejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocola╚Ö, s. m. (├«nv., ╚Öef administrativ al unui district judiciar); ocoli╚Ö, s. n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoli┼í ÔÇ×cercÔÇŁ; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitur─â, s. f. (devia╚Ťie); ocolnic─â, s. f. (├«nv., hot─ârnicie); ocoleal─â, s. f. (deviere).
OC├ôL1 oco├íle n. 1) Loc ├«ngr─âdit (pentru ├«nchiderea vitelor); co╚Öar; ╚Ťarc. 2) Gard care ├«nconjoar─â un loc; ├«ngr─âditur─â; ├«mprejmuire. 3) ist. Unitate administrativ─â. ÔŚŐ ~ silvic diviziune teritorial─â ├«n gospod─âria forestier─â. /<bulg. okolu
OC├ôL2 ~uri n. 1) Mi╚Öcare ├«n jurul unui punct sau loc; ├«nconjur. ÔŚŐ ~ul p─âm├óntului (sau lumii) c─âl─âtorie ├«ndelungat─â, prin multe regiuni ╚Öi ╚Ť─âri. 2) Deplasare ├«n spa╚Ťiu care se abate de la drumul drept. ÔŚŐ De ~ care ├«nconjoar─â; care ocole╚Öte. Cu ~uri pe departe; indirect. F─âr─â ~uri a) f─âr─â a ├«nconjura; b) drept ├«n fa╚Ť─â. A da ~ a se ├«nv├órti pe l├óng─â cineva sau ceva. /<bulg. okolu
ocol n. 1. ├«nconjur: a da ocol casei; 2. ├«ngr─âdire: ╚Öuri ╚Öi ocoale pentru boi ╚Öi vaci CR.; 3. vechiul nume al jude╚Ťului: ocoalele despre c├ómpie se numesc pl─â╚Öi, iar cele despre munte plaiuri. [Slav. OKOL┼Č, cerc, din KOLO, roat─â].
oc├│l n., pl. ur─ş (vsl. okol┼ş, cerc, arie, tab─âr─â, okolo, ├«n prejur, d. kolo, roat─â; s├«rb. okoli┼í, ocol, jude╚Ť, rus. ├│kolo, ├«n prejur; alb. ak├│le, ├«n prejur; ung. akol, ╚Ťarc. V. calea╚Öc─â). Mers ├«n prejur, ├«nconjur: c├«nd merg─ş la deal, ostene╚Öt─ş ma─ş pu╚Ťin f─âc├«nd ocolur─ş. C─âl─âtorie de jur ├«n prejur: Fenecieni─ş a┼ş f─âcut ocolu Africi─ş cu 3000 de an─ş ├«n ainte de Hristos. Fig. Perifraz─â: spune de-a dreptu ╚Öi nu ma─ş face oc├│lur─ş. Pl. ocoale. Obor, ╚Ťarc, ├«ngr─âditur─â de ╚Ťinut vitele mar─ş. Plas─â or─ş pla─ş (Vech─ş). Circumscrip╚Ťiune. Judec─âtor de ocol (sau de pace, dup─â fr.), judec─âtor de plas─â or─ş de desp─âr╚Ťire or─â╚Öeneasc─â. A da ocoale, a da t├«rcoale.
ocol s. v. ASEDIERE. ASEDIU. CIRCUMFERINȚĂ. CUPRINS. CURTE. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAȚIE. ÎMPRESURARE. ÎNCERCUIRE. ÎNCONJURARE. LIMITĂ. OGRADĂ. PERIMETRU. PLASĂ. STAUL. ȚARĂ.
OCOL s. 1. ├«nconjur, ocolire, (rar) ocoli╚Ö. (A ajuns la destina╚Ťie cu un mare ~.) 2. cot, cotitur─â, curb─â, ├«ntors─âtur─â, ├«ntortochetur─â, r─âsucitur─â, serpentin─â, sinuozitate, ╚Öerpuire, ╚Öerpuitur─â, (rar) ├«ndoitur─â, (pop.) c├«rmeal─â, c├«rnitur─â, intorsur─â, sucitur─â, (Olt. ╚Öi Ban.) covei. (~ al unui drum.) 3. gard, ├«mprejmuire, ├«ngr─âditur─â, uluc─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ograd─â, stobor, (reg.) t├«rcol, (Mold. ╚Öi Bucov.) z─âplaz, (├«nv.) cuprins. (╚śi-a ridicat un ~ ├«n jurul cur╚Ťii.) 4. ╚Ťarc, (pop.) obor, (├«nv. ╚Öi reg.) ograd─â, (reg.) t├«rcol. (~ de vite.)
ocolul s. art. v. VIZITIUL.
oc├│l, ocoluri, s.n. ÔÇô 1. Ograd─â, loc ├«ngr─âdit unde se ├«nchid vitele: ÔÇ×Din ocolul unei v─âduve s─ârace, iese scroafa v─âduvei ╚Öi se amestec─â printre porcii lui PinteaÔÇŁ (Bil╚Ťiu-D─âncu╚Ö, 2005: 176). 2. Curtea casei ╚Ť─âr─âne╚Öti: ÔÇ×Pl├óng ╚Öi ptÔÇÖetrile-n ocol, / Se duce st─âp├ónul lorÔÇŁ (Memoria 2001: 64). ÔÇô Din sl. okolăö ÔÇ×cerc, arie, tab─âr─âÔÇŁ (< sl. kola ÔÇ×roat─âÔÇŁ) (Scriban, ╚ś─âineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA); din bg., rus. okol (DEX).
oc├│l, -uri, s.n. ÔÇô 1. Ograd─â, loc ├«ngr─âdit unde se ├«nchid vitele. 2. Curtea casei ╚Ť─âr─âne╚Öti: ÔÇ×Pl├óng ╚Öi ptÔÇÖetrile-n ocol, / Se duce st─âp├ónul lorÔÇŁ (Memoria 2001: 64). ÔÇô Din sl. okolăö ÔÇ×cercÔÇŁ (< sl. kola ÔÇ×roat─âÔÇŁ).
BREZNI╚ÜA-OCOL, com. ├«n jud. Mehedin╚Ťi; 4.573 loc. (1991). Centru viticol. Vestigiile unei a╚Öez─âri rurale romane (sec. 2-3) ╚Öi ale unei cariere de calcar exploatate de municipiul Drobeta.

Ocol dex online | sinonim

Ocol definitie

Intrare: ocol (loc; -oale)
ocol loc; -oale substantiv neutru
Intrare: ocol (mișcare; -uri)
ocol mișcare; -uri substantiv neutru
Intrare: Ocol
Ocol