OCLUZÍV, -Ă, ocluzivi, -e, adj. (În sintagma) Consoană ocluzivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Scris și: oclusiv] – Din fr. occlusive.

!ocluzív (o-clu-) adj. m., pl. ocluzívi; adj. f., s. f. ocluzívă, pl. ocluzíve

OCLUZÍV, -Ă adj. v. oclusiv.

OCLUZIV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)^[1]