Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru ocluziv─â

OCLUZ├ŹV, -─é, ocluzivi, -e, adj. (├Än sintagma) Consoan─â ocluziv─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â care se articuleaz─â printr-o ocluziune a canalului fonator, urmat─â de o explozie; consoan─â exploziv─â. [Scris ╚Öi: oclusiv] ÔÇô Din fr. occlusive.
OCLUS├ŹV─é, oclusive, adj. f. (├Än sintagma) Consoan─â oclusiv─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â care se articuleaz─â printr-o ocluziune a canalului fonator, urmat─â de o explozie; consoan─â exploziv─â. [Var.: ocluz├şv─â adj. f.] ÔÇô Din fr. occlusive.
OCLUZ├ŹV─é, ocluzive, adj. V. oclusiv─â.
OCLUZ├ŹV─é, ocluzive, adj. f. (Numai ├«n expr.) Consoan─â ocluziv─â (╚Öi substantivat) = consoan─â a c─ârei articulare comport─â ocluziunea canalului vocal, urmat─â de deschiderea lui; consoan─â exploziv─â. Consoanele p, b, t, d, k, g s├«nt consoane ocluzive.
!ocluz├şv (o-clu-) adj. m., pl. ocluz├şvi; adj. f., s. f. ocluz├şv─â, pl. ocluz├şve
OCLUZ├ŹV, -─é adj. v. oclusiv.
OCLUZIV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)[1]

Ocluziv─â dex online | sinonim

Ocluziv─â definitie

Intrare: ocluziv
ocluziv adjectiv
Intrare: oclusiv─â
ocluziv─â
oclusiv─â