ocluzivă definitie

2 intrări

7 definiții pentru ocluzivă

OCLUZÍV, -Ă, ocluzivi, -e, adj. (În sintagma) Consoană ocluzivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Scris și: oclusiv] – Din fr. occlusive.
OCLUSÍVĂ, oclusive, adj. f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzívă adj. f.] – Din fr. occlusive.
OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. V. oclusivă.
OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. f. (Numai în expr.) Consoană ocluzivă (și substantivat) = consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui; consoană explozivă. Consoanele p, b, t, d, k, g sînt consoane ocluzive.
!ocluzív (o-clu-) adj. m., pl. ocluzívi; adj. f., s. f. ocluzívă, pl. ocluzíve
OCLUZÍV, -Ă adj. v. oclusiv.
OCLUZIV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)[1]

ocluzivă dex

Intrare: ocluziv
ocluziv adjectiv
Intrare: oclusivă
ocluzivă
oclusivă