Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ocluziune

OCLÚZIE s. f. v. ocluziune.
OCLUZI├ÜNE, ocluziuni, s. f. 1. ├Änchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. ├«n scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiv─â. 2. Bul─â de gaz r─âmas─â ├«n interiorul unei piese metalice dup─â turnarea acesteia. 3. (Med.; ├«n sintagma) Ocluzie intestinal─â = oprire incomplet─â sau complet─â, brusc─â ori progresiv─â, a tranzitului intestinal; obstruc╚Ťie intestinal─â, ├«ncurc─âtur─â de ma╚Ťe. 4. (Fon.) Mi╚Öcare articulatorie care const─â din ├«nchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) ╚Öi care are ca rezultat ├«ntreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-, ÔÇô Var.: ocl├║zie s. f.] ÔÇô Din fr. occlusion.
OCLÚZIE s. f. v. ocluziune.
OCLUZI├ÜNE, ocluziuni, s. f. 1. ├Änchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. ├«n scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiv─â. 2. Bul─â de gaz r─âmas─â ├«n interiorul unei piese metalice dup─â turnarea acesteia. 3. (Med.; ├«n sintagma) Ocluzie intestinal─â = boal─â care const─â ├«n oprirea sau ├«ntreruperea circula╚Ťiei materiilor fecale ├«ntr-un punct oarecare al intestinului; obstruc╚Ťie intestinal─â, ├«ncurc─âtur─â de ma╚Ťe. 4. (Fon.) Mi╚Öcare articulatorie care const─â din ├«nchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) ╚Öi care are ca rezultat ├«ntreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. ÔÇô Var.: ocl├║zie s. f.] ÔÇô Din fr. occlusion.
OCLÚZIE s. f. v. ocluziune.
OCLUZI├ÜNE, ocluziuni, s. f. (╚śi ├«n forma ocluzie) ├«nchidere, astupare a unei deschiz─âturi, a unei conducte etc. ÔŚŐ Ocluzie intestinal─â = boal─â care const─â ├«n oprirea sau ├«ntreruperea circula╚Ťiei materiilor fecale, ├«ntr-un punct oarecare al intestinului; (popular) ├«ncurc─âtur─â de ma╚Ťe. ÔŚŐ (Fon.) ├Änchidere total─â a canalului vorbitor ├«ntr-un anumit punct al lui. Consoanele bilabiale se produc prin ├«nchiderea buzelor sau apropierea lor una de alta, form├«nd fie o ocluziune, fie o constric╚Ťiune. Gram. ROM. I 66. ÔÇô Variant─â: ocl├║zie s. f.
*ocl├║zie (~ intestinal─â) (o-clu-zi-e) s. f., art. ocl├║zia (-zi-a), g.-d. art. ocl├║ziei; pl. ocl├║zii, art. ocl├║ziile (-zi-i-)
!ocluziúne (închidere a unui orificiu) (o-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. ocluziúnii; pl. ocluziúni
ocluzi├║ne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. ocluzi├║nii; pl. ocluzi├║ni
OCLUZI├ÜNE s. (MED.) 1. v. oblitera╚Ťie. 2. ocluziune intestinal─â = ileus, (pop.) ├«ncurc─âtur─â de ma╚Ťe.
OCLÚZIE s.f. v. ocluziune.
OCLUZI├ÜNE s.f. 1. (Rar) ├Änchidere; faptul de a ├«nchide. ÔÖŽ (Med.) Astupare, ├«nchidere a unui orificiu sau a unui canal; obstruc╚Ťie (1). 2. ├Änchidere a canalului vorbitor ├«ntr-un anumit punct al lui ├«n timpul pronun╚Ť─ârii unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil ├«n stadiul final de evolu╚Ťie. 4. Bul─â de gaz r─âmas─â ├«ntr-o pies─â de metal dup─â turnare. [Pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere ÔÇô a ├«nchide].
OCLUZI├ÜNE s. f. 1. ├«nchidere, astupare a unui orificiu, a unui canal; obstruc╚Ťie (1). ÔÖŽ ~ intestinal─â = oprirea, ├«ntreruperea tranzitului intestinal. ÔŚŐ ├«nchidere a canalului fonator ├«ntr-un anumit punct al lui ├«n timpul pronun╚Ť─ârii unei consoane. 3. (met.) stadiul final al evolu╚Ťiei unui ciclon. 3. bul─â de gaz ├«ntr-o pies─â de metal dup─â turnare. (< fr. occlusion, lat. occlussio)
OCL├ÜZIUNE ~i f. 1) Astupare temporar─â a unei conducte care opre╚Öte trecerea fluidului prin aceasta. 2) lingv. ├Änchiderea canalului fonator prin apropierea buzelor sau prin lipirea limbii de cerul gurii, ├«ntrerup├ónd scurgerea curentului de aer. 3) med. Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin) datorit─â unui obstacol din interiorul organismului sau unei compresiuni din afar─â; obstruc╚Ťie. ~ intestinal─â. 4) Lacun─â sub form─â de mici bule de gaze r─âmase ├«n interiorul unui obiect de metal ├«n procesul turn─ârii. [G.-D ocluziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. occlusion
OCLUZIE INTESTINAL─é s. (MED.) ileus, (pop.) ├«ncurc─âtur─â de ma╚Ťe.
OCLUZIUNE s. (MED.) astupare, ├«nfundare, obliterare, oblitera╚Ťie, obstruc╚Ťie. (~ ureterului.)
OCL├ÜZIE (OCLUZI├ÜNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (TEHN.) ├Änchidere sau astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. ├«n scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiv─â. 2. (METAL.) Bul─â de gaz r─âmas─â ├«n interiorul unei piese metalice dup─â turnarea acesteia. 3. (MED.) Obstruc╚Ťie (1). ÔŚŐ O. intestinal─â = oprire incomplet─â sau complet─â, brusc─â sau progresiv─â, a tranzitului intestinal. Poate fi de natur─â mecanic─â (obstruc╚Ťie sau compresie) ori de natur─â func╚Ťional─â (spasm intestinal sau paralizia musculaturii intestinale). Sin. ileus. 4. (LINGV.) Mi╚Öcare articulatorie, const├ónd ├«n ├«nchiderea canalului fonator, av├ónd ca rezultat ├«ntreruperea scurgerii curentului de aer; la consoanele oclusive, o. este urmat─â de o explozie. 5. (METEOR.) Ocluzia ciclonilor = proces de trecere a ciclonului mobil ├«n stadiul final de evolu╚Ťie, prin unirea frontului rece cu cel cald, lichidarea frontului cald prin umplerea ├«ntregului ciclon cu aer rece ╚Öi deplasarea aerului rece cu cel cald spre p─âturile ├«nalte ale atmosferei. ÔŚŐ O. orografic─â = fenomen de separare ├«n dou─â ramuri a unei mase de aer rece care ├«nt├ólne╚Öte ├«n deplasarea ei un obstacol (masiv muntos).
OCLUZI├ÜNE (OCL├ÜZIE) s. f. (cf. fr. occlusion, lat. occludere ÔÇ×a ├«nchideÔÇŁ): ├«nchidere a canalului vorbitor ├«ntr-un anumit punct al lui, ├«n timpul pronun╚Ť─ârii unei consoane.
în ocluzie expr. (glum.) în concluzie.

Ocluziune dex online | sinonim

Ocluziune definitie

Intrare: ocluziune
ocluziune substantiv feminin
  • silabisire: -zi-u-
ocluzie