Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru oclusiv─â

OCLUS├ŹV─é, oclusive, adj. f. (├Än sintagma) Consoan─â oclusiv─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â care se articuleaz─â printr-o ocluziune a canalului fonator, urmat─â de o explozie; consoan─â exploziv─â. [Var.: ocluz├şv─â adj. f.] ÔÇô Din fr. occlusive.
OCLUZ├ŹV─é, ocluzive, adj. V. oclusiv─â.
OCLUZ├ŹV─é, ocluzive, adj. f. (Numai ├«n expr.) Consoan─â ocluziv─â (╚Öi substantivat) = consoan─â a c─ârei articulare comport─â ocluziunea canalului vocal, urmat─â de deschiderea lui; consoan─â exploziv─â. Consoanele p, b, t, d, k, g s├«nt consoane ocluzive.
oclus├şv adj. m., pl. oclus├şvi; f. sg. oclus├şv─â, pl. oclus├şve
OCLUS├ŹV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)
OCLUS├ŹV, -─é adj. Care ├«nchide. ÔŚŐ Consoan─â oclusiv─â (╚Öi s.f.) = consoan─â care se pronun╚Ť─â prin ocluzia canalului bucal; exploziv─â. [Var. ocluziv, -─â adj. [< fr. occlusif].
OCLUS├ŹV, -─é adj., s. f. (consoan─â) care se articuleaz─â prin ocluziunea canalului fonator, urmat─â de o explozie (4); (consoan─â) exploziv─â. (< fr. occlusif)
OCLUS├ŹV ~─â (~i, ~e) (despre sunete consonante) Care se articuleaz─â printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive
OCLUZIV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)[1]
OCLUS├ŹV, -─é adj. (< fr. occlusif): ├«n sintagma consoan─â oclusiv─â (v.).

Oclusiv─â dex online | sinonim

Oclusiv─â definitie

Intrare: oclusiv
oclusiv
Intrare: oclusiv─â
ocluziv─â
oclusiv─â