oclusivă definitie

2 intrări

10 definiții pentru oclusivă

OCLUSÍVĂ, oclusive, adj. f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzívă adj. f.] – Din fr. occlusive.
OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. V. oclusivă.
OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. f. (Numai în expr.) Consoană ocluzivă (și substantivat) = consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui; consoană explozivă. Consoanele p, b, t, d, k, g sînt consoane ocluzive.
oclusív adj. m., pl. oclusívi; f. sg. oclusívă, pl. oclusíve
OCLUSÍV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)
OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif].
OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif)
OCLUSÍV ~ă (~i, ~e) (despre sunete consonante) Care se articulează printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive
OCLUZIV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)[1]
OCLUSÍV, -Ă adj. (< fr. occlusif): în sintagma consoană oclusivă (v.).

oclusivă dex

Intrare: oclusiv
oclusiv
Intrare: oclusivă
ocluzivă
oclusivă