Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru oclusiv

oclus├şv adj. m., pl. oclus├şvi; f. sg. oclus├şv─â, pl. oclus├şve
OCLUS├ŹV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)
OCLUS├ŹV, -─é adj. Care ├«nchide. ÔŚŐ Consoan─â oclusiv─â (╚Öi s.f.) = consoan─â care se pronun╚Ť─â prin ocluzia canalului bucal; exploziv─â. [Var. ocluziv, -─â adj. [< fr. occlusif].
OCLUS├ŹV, -─é adj., s. f. (consoan─â) care se articuleaz─â prin ocluziunea canalului fonator, urmat─â de o explozie (4); (consoan─â) exploziv─â. (< fr. occlusif)
OCLUS├ŹV ~─â (~i, ~e) (despre sunete consonante) Care se articuleaz─â printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive
OCLUZIV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)[1]
OCLUS├ŹV, -─é adj. (< fr. occlusif): ├«n sintagma consoan─â oclusiv─â (v.).

Oclusiv dex online | sinonim

Oclusiv definitie