ocinare definitie

ociná, ocinéz, vb. I (înv.) a moșteni, a dobândi, a stăpâni; și ociní.

ocinéz v. tr. (d. ocină). Vechĭ. Moștenesc. Dobîndesc. Stăpînesc.

ocinare dex

Intrare: ocina

ocina verb grupa I conjugarea a II-a

Intrare: ocinare

ocinare