ochitor definitie

8 definiții pentru ochitor

OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. – Ochi2 + suf. -tor.
OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. – Ochi2 + suf. -tor.
ochitór s. m., pl. ochitóri
ochitór s. m., pl. ochitóri
OCHITÓR s. v. țintaș.
OCHITÓR ~i m. 1) Persoană care ochește bine (cu o armă); țintaș. 2) Militar însărcinat cu operația ochirii (mai ales în artilerie). /ochi + suf. ~tor
OCHITOR s. trăgaci, trăgător, țintaș. (~ de elită.)
OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. Cîte un ochitor trimitea toate gloanțele în țintă. CAMILAR, N. I 33. ♦ Militar care mînuiește aparatele de ochire ale tunului, mitralierei etc. și execută ochirea. Sergentul e ochitor la tunul întii.

ochitor dex

Intrare: ochitor
ochitor substantiv masculin