OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.

OCHEÁNĂ, ochene, s. f. Pește lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsală cenușie-albăstrie, iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii; babușcă (Rutilus rutilus). ♦ Roșioară. [Var.: (reg.) ocheán s. m.] – Ochi1 + suf. -ean.

OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.

OCHEÁNĂ, ochene, s. f. Pește lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsală cenușie-albăstrie, iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii; babușcă (Rutilus rutilus). ♦ Roșioară. [Var.: (reg.) ocheán s. m.] – Ochi1 + suf. -ean.

OCHEÁNĂ1 s. f. v. ochean.

OCHEÁNĂ2, ochene, s. f. (Iht.) Babușcă. [Erau] pești formați deplin – mari cît palma, alții mai mari, – ochene cu ochii cercuiți roș, lini aurii, carași cu reflexe de argint vechi, crapi bătrîni cu solzii ruginiți. SADOVEANU, O. A. II 168.

ocheánă (pește) s. f., g.-d. art. ochénei; pl. ochéne

ocheánă s. f., g.-d. art. ochénei; pl. ochéne

OCHEÁN s. v. regină.

OCHEÁNĂ s. 1. v. babușcă. 2. v. roșioară.

OCHEÁNĂ ochéne f. Pește dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral și cu solzii mari, având înotătoare și ochi roșii; roșioară; babușcă. /ochi + suf. ~eană

ocheán, ocheáni, și ocheáne, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.

1) ocheánă f. V. ochean 1.

2) ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ, pin aluz. la roșeața lor la acest pește). Un mic pește de rîŭ cu ochiĭ roșĭ și aripile roșiatice (cyprinus erythrophthálmus) saŭ și alb peste tot. V. sorean.

roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.

ochean s. v. REGINĂ.

OCHEANĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) babușcă, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. (Scardinius erythrophtalmus) roșioară, (reg.) ocheniță, babușcă-roșie.