ocheț definitie

15 definiții pentru ocheț

OCHÉT, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi1 (II4). [Var.: ochéț, ochéte s. m.] – Ochi1 + suf. -eț.
OCHÉTE s. m. v. ochet.
OCHÉȚ s. m. v. ochet.
OCHÉTE s. m. v. ocheț.
OCHÉȚ, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi1 (II 4). [Var.: ochéte s. m.] – Ochi1 + suf. -eț.
OCHÉTE, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură anume făcută într-o pînză de navă, într-o foaie de cort etc., înlocuind tivitura găurii, și prin care se poate introduce sau lega o frînghie subțire. ♦ (Regional) Ochi1 (II 4). își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299.
ochét (inel întăritor) s. m., pl. ochéți
ochéț/ochéte (laț, ochi de geam, bulboană) (reg.) s. m., pl. ochéți
ochéte (tehn.) s. m., pl. ochéți
ochéț/ochéte (laț; ochi de geam, bulboană) s. m., pl. ochéți
ochéț (nav.) s. m., pl. ochéți
OCHÉȚ s. v. laț, ochi.
OCHÉȚ ~i m. Inel metalic fixat pe marginea unei găuri făcute într-o foaie de cort, într-o pânză de navă etc. pentru a nu se destrăma. [Var. ochețe] /ochi + suf. ~eț
ocheț s. v. LAȚ. OCHI.
ocheți s. m. pl. (intl.) ochelari.

ocheț dex

Intrare: ochet
ocheț substantiv masculin
ochete substantiv masculin
ochet