ocenașe definitie

12 definiții pentru ocenașe

OCENÁȘ s. n. v. ocinaș.
OCINÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener: (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĭcĭ našĭ.
OCENÁȘ s. n. v. ocinaș.
OCÍNÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ.
OCENÁȘE s. f. pl. v. ocinașe.
OCINÁȘE s. f. pl. Rugăciuni care se spun dimineața. Nu mai poate omul de tine nici să-și sică ocinașele! REBREANU, I. 44. – Variantă: ocenáșe s. f. pl.
ocináș (înv., reg.) s. n., pl. ocináșe
ocináș s. n., pl. ocináșe
OCINÁȘ s. v. deținător, închinare, închinăciune, moștenitor, posesor, proprietar, rugă, rugăciune, stăpân, succesor, tatăl nostru, urmaș.
ocináș (ocináșe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu).
ocináș m. (d. ocină). Vechĭ. Moștenitor.
ocinaș s. v. DEȚINĂTOR. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. MOȘTENITOR. POSESOR. PROPRIETAR. RUGĂ. RUGĂCIUNE. STĂPÎN. SUCCESOR. TATĂL NOSTRU. URMAȘ.

ocenașe dex

Intrare: ocinaș
ocenaș
ocinaș substantiv neutru