Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru occiput

OCCIP├ÜT, occiputuri, s. n. Proeminen╚Ť─â osoas─â situat─â ├«n partea posterioar─â ╚Öi inferioar─â a craniului, care este legat─â de vertebrele g├ótului. ÔÇô Din fr., lat. occiput.
OCCIP├ÜT, occiputuri, s. n. Proeminen╚Ť─â osoas─â situat─â ├«n partea posterioar─â ╚Öi inferioar─â a craniului, care este legat─â de vertebrele g├ótului. ÔÇô Din fr., lat. occiput.
OCCIP├ÜT s. n. Partea posterioar─â ╚Öi inferioar─â a capului, care e legat─â de vertebrele g├«tului; occipital. Are bra╚Ťele peste m─âsur─â lungi ╚Öi picioarele prea scurte, fruntea ├«ngust─â ╚Öi turtit─â, occiputul tare dezvoltat. CARAGIALE, O. I 288.
occip├║t s. n., pl. occip├║turi
occip├║t s. n., pl. occip├║turi
OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput].
OCCIP├ÜT s. n. proeminen╚Ť─â osoas─â la polul posterior al craniului. (< fr., lat. occiput)
OCCIPÚT ~uri n. anat. Os al cutiei craniene, situat în partea posterior-inferioară a acesteia, deasupra vertebrelor gâtului. /<fr., lat. occiput
*occip├║t n., pl. ur─ş (lat. ├│c-ciput, occ├şpitis, d. c├íput, c├ípitis, cap. V. sinciput). Anat. Partea posterioar─â ╚Öi inferioar─â a capulu─ş spre ceaf─â. ÔÇô Ma─ş bine ar fi occipite (ca it.), acc. ca pontifice.

Occiput dex online | sinonim

Occiput definitie

Intrare: occiput
occiput substantiv neutru