occipital definitie

11 definiții pentru occipital

OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. – Din fr. occipital.
OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. – Din fr. occipital.
OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, adj. Situat în partea dinapoi și de jos a craniului. Regiune occipitală. ▭ Mușchiul occipital este separat de regiunea facială. PARHON, O. A. I 168. ♦ (Substantivat, n.) Os care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene.
occipitál1 adj. m., pl. occipitáli; f. occipitálă, pl. occipitále
occipitál2 s. n., pl. occipitále
occipitál adj. m., pl. occipitáli; f. sg. occipitálă, pl. occipitále
occipitál s. n., pl. occipitále
OCCIPITÁL, -Ă adj., s.n. (Os) din partea posterioară și inferioară a craniului. [Pron. oc-ci-. / < fr. occipital, cf. lat. occiput].
OCCIPITÁL, -Ă adj., s. n. (os, mușchi, arteră) în partea posteroinferioară a craniului. (< fr. occipital, lat. occipitalis)
OCCIPITÁL ~ă ( ~i, ~e) Care se referă la occiput; caracteristic pentru occiput. ◊ (Os) ~ os lat din partea posterioară și inferioară a craniului. /<fr. occipital
*occipitál, -ă adj. (mlat. occipitalis). Anat. De la occiput, al occiputuluĭ: osu occipital. S. n., pl. e. Osu occipital, care formează păretele posterior și inferior al cranĭuluĭ.

occipital dex

Intrare: occipital
occipital adjectiv substantiv neutru