ocazional definitie

11 definiții pentru ocazional

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.
OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.
OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment; de ocazie. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.
ocazionál (-zi-o-) adj. m., pl. ocazionáli; f. ocazionálă, pl. ocazionále
ocazionál adj. m. (sil. -zi-o-), pl. ocazionáli; f. sg. ocazionálă, pl. ocazionále
OCAZIONÁL adj. v. întâmplător.
OCAZIONÁL, -Ă adj. De ocazie, pentru o ocazie. ♦ Întâmplător. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].
OCAZIONÁL, -Ă adj. care are loc cu o anumită ocazie. ◊ care se ivește întâmplător. ◊ (adv.) din întâmplare, accidental. (< fr. occasionnel)
OCAZIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se produce cu o anumită ocazie. [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnel
*ocazionál, -ă adj. (fr. occasionnel, mlat. occasionalis). Care aduce ocaziune: predicile luĭ Tetzel fură cauza ocazională a reformeĭ luĭ Luter. Accidental, întîmplător. Adv. Cu vre-o ocaziune, din întîmplare.
OCAZIONAL adj. accidental, incidental, întîmplător, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~. )

ocazional dex

Intrare: ocazional
ocazional adjectiv
  • silabisire: -zi-o-