Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ocazional

OCAZION├üL, -─é, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ive╚Öte ├«nt├ómpl─âtor; accidental, de ocazie. ÔŚŐ (Adverbial) L-a ├«nt├ólnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] ÔÇô Din fr. occasionnel.
OCAZION├üL, -─é, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ive╚Öte ├«nt├ómpl─âtor; accidental, de ocazie. ÔŚŐ (Adverbial) L-a ├«nt├ólnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] ÔÇô Din fr. occasionnel.
OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment; de ocazie. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.
ocazionál (-zi-o-) adj. m., pl. ocazionáli; f. ocazionálă, pl. ocazionále
ocazionál adj. m. (sil. -zi-o-), pl. ocazionáli; f. sg. ocazionálă, pl. ocazionále
OCAZIONÁL adj. v. întâmplător.
OCAZION├üL, -─é adj. De ocazie, pentru o ocazie. ÔÖŽ ├Änt├ómpl─âtor. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].
OCAZION├üL, -─é adj. care are loc cu o anumit─â ocazie. ÔŚŐ care se ive╚Öte ├«nt├ómpl─âtor. ÔŚŐ (adv.) din ├«nt├ómplare, accidental. (< fr. occasionnel)
OCAZIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se produce cu o anumită ocazie. [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnel
*ocazion├íl, -─â adj. (fr. occasionnel, mlat. occasionalis). Care aduce ocaziune: predicile lu─ş Tetzel fur─â cauza ocazional─â a reforme─ş lu─ş Luter. Accidental, ├«nt├«mpl─âtor. Adv. Cu vre-o ocaziune, din ├«nt├«mplare.
OCAZIONAL adj. accidental, incidental, întîmplător, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~. )

Ocazional dex online | sinonim

Ocazional definitie

Intrare: ocazional
ocazional adjectiv
  • silabisire: -zi-o-