Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ocazie

OC├üZIE, ocazii, s. f. 1. Situa╚Ťie, ├«mprejurare care provoac─â, permite sau u╚Öureaz─â s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni; prilej, moment favorabil. ÔŚŐ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumit─â ├«mprejurare; deosebit, de circumstan╚Ť─â; b) loc. adj. ╚Öi adv. (ivit) ├«nt├ómpl─âtor; cump─ârat sau v├óndut din ├«nt├ómplare (╚Öi de obicei avantajos). ÔŚŐ Loc. vb. A da ocazie la (sau, ├«nv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ÔŚŐ Expr. Cu alt─â ocazie = cu alt prilej, alt─â dat─â. ÔÖŽ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de transport, de obicei g─âsit din ├«nt├ómplare. [Var.: (├«nv.) ocazi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.
OCAZIÚNE s. f. v. ocazie.
OC├üZIE, ocazii, s. f. 1. Situa╚Ťie, ├«mprejurare care provoac─â, permite sau u╚Öureaz─â s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni; prilej, moment favorabil. ÔŚŐ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumit─â ├«mprejurare; deosebit, de circumstan╚Ť─â; b) loc. adj. ╚Öi adv. (ivit) ├«nt├ómpl─âtor; cump─ârat sau v├óndut din ├«nt├ómplare (╚Öi de obicei avantajos). ÔŚŐ Loc. vb. A da ocazie la (sau, ├«nv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ÔŚŐ Expr. Cu alt─â ocazie = cu alt prilej, alt─â dat─â. ÔÖŽ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomo╚Ťie, de obicei g─âsit din ├«nt├ómplare. [Var.: (├«nv.) ocazi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.
OCAZIÚNE s. f. v. ocazie.
OC├üZIE, ocazii, s. f. ├Ämprejurare care provoac─â, permite sau u╚Öureaz─â s─âv├«r╚Öirea unei ac╚Ťiuni; prilej, moment favorabil. V. circumstan╚Ť─â. Crezu c─â e cea mai bun─â ocazie s─â vorbeasc─â de el. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 70. Sint sigur c─â o╚Ötirea rom├«n─â... ├«n orice ocazie ar da un exemplu de curaj. BOLINTINEANU, O. 427. Revolta a╚Ötepta numai o ocazie ca s─â izbucneasc─â. B─éLCESCU, O. I 19. ÔŚŐ Loc. adj. De ocazie = a) potrivit numai pentru o anumit─â ├«mprejurare; nefiresc, artificial, de circumstan╚Ť─â. Nu voia s─â puie ├«n romanul lui ╚Ť─ârani de ocazie ╚Öi de teatru. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 57; b) care se vinde (sau se cump─âr─â) din ├«nt├«mplare, de obicei ├«n mod avantajos. Biciclet─â de ocazie. ÔŚŐ Expr. La (o) ocazie (sau la ocazii) = cu prilejul unor evenimente deosebite (├«n special al unor festivit─â╚Ťi). C├«ntat-am, la ocazii, a╚Öa precum se c├«nt─â. MACEDONSKI, O. I 44. Cu alt─â ocazie = cu alt prilej, alt─â dat─â. A da ocazie la (sau ├«nvechit de)... = a provoca, a prilejui. Aceste primbl─âri... da ocazie de multe b─ânuiele. NEGRUZZI, S. I 107. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ocazi├║ne (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11, ODOBESCU, S. III 11, GHICA, A. 766, ╚śEZ. I 282) s. f.
OCAZIÚNE s. f. v. ocazie.
ocázie (-zi-e) s. f., art. ocázia (-zi-a), g.-d. art. ocáziei; pl. ocázii, art. ocáziile (-zi-i-)
ocázie s. f. (sil. -zi-e), art. ocázia (sil. -zi-a), g.-d. art. ocáziei; pl. ocázii, art. ocáziile (sil.-zi-i-)
OCÁZIE s. 1. prilej, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Așteaptă o ~ potrivită.) 2. v. împrejurare. 3. v. prilej. 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)
OC├üZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit ├«nt├ómpl─âtor) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, ├«mprejurare. ÔŚŐ De ocazie = a) de circumstan╚Ť─â, (ivit) ├«nt├ómpl─âtor; b) uzat, v├óndut cu pre╚Ť redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio].
OCAZIÚNE s.f. v. ocazie.
OC├üZIE s. f. 1. situa╚Ťie, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, ├«mprejurare. ÔÖŽ de ~ = a) de circumstan╚Ť─â, (ivit) ├«nt├ómpl─âtor; b) uzat, v├óndut cu pre╚Ť redus. a da ─â = a ocaziona. 2. mijloc de locomo╚Ťie, vehicul ivit din ├«nt├ómplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio)
OC├üZIE ~i f. 1) Situa╚Ťie favorabil─â; circumstan╚Ť─â avantajoas─â; moment oportun; prilej. 2) Eveniment festiv; festivitate. 3) pop. Mijloc de transport g─âsit la ├«nt├ómplare. A venit cu o ~. [G.-D. ocaziei; Sil. -zi-e] /<fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, ~onis
ocazi(un)e f. 1. prilej, ├«mprejurare favorabil─â: profita╚Ťi de ocaziune; 2. ├«mprejurare oarecare: a ar─âtat curaj ├«n sute de ocaziuni; 3. cauz─â: ocaziune de ceart─â; la ocaziune, c├ónd se prezint─â momentul favorabil; de ocaziune, care nu mai e nou ╚Öi se vinde mai eftin.
*ocazi├║ne f. (lat. oc-c├ísio, -├│nis, d. casus, caz, ╚Öi c├ídere, casum, a c─âdea). ├Ämprejurare favorabil─â, prilej: a profita de ocaziune. ├Ämprejurare, ├«nt├«mplare, prilej: el sÔÇÖa distins cu ocaziunea lu─âri─ş Plevne─ş. Cauz─â, sub─şect, prilej: ocaziune de proces, de ceart─â. La ocaziune, cu vre-o ocaziune, la momentu favorabil. Lucru, marf─â de ocaziune, marf─â ma─ş veche (dar ├«nc─â bun─â) ╚Öi ─şeftin─â pe care o cumper─ş la ocaziune. ÔÇô Ob. oc├ízie (rut. rus. ok├ízi─şa). V. conjunctur─â.
OCAZIE s. 1. prilej, (├«nv. ╚Öi reg.) pont, (├«nv.) ceas, z─âman. (A╚Öteapt─â o ~ potrivit─â.) 2. circumstan╚Ť─â, ipostaz─â, ├«mprejurare, moment, prilej, situa╚Ťie. (O ~ fericit─â.) 3. ├«mprejurare, ├«nt├«mplare, prilej. (~ a f─âcut ca...) 4. motiv, pretext, pricin─â, prilej, (├«nv. ╚Öi reg.) pofid─â, (├«nv.) pricinuire, (├«nv., ├«n Transilv.) podoim─â. (Caut─â ~ de ceart─â.)
ocazie, ocazii s. f. vehicul care transportă autostopiști

Ocazie dex online | sinonim

Ocazie definitie

Intrare: ocazie
ocazie substantiv feminin
  • silabisire: -zi-e
ocaziune