Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ocarin─â

OCAR├ŹN─é, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argil─â ars─â, ├«n form─â oval─â ╚Öi cu mai multe g─âuri, care emite sunete asem─ân─âtoare cu cele ale fluierului. ÔÇô Din it., fr. ocarina.
OCAR├ŹN─é, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argil─â ars─â, ├«n form─â oval─â ╚Öi cu mai multe g─âuri, care emite sunete asem─ân─âtoare cu cele ale fluierului. ÔÇô Din it., fr. ocarina.
OCAR├ŹN─é, ocarine, s. f. Instrument muzical de teracot─â, de form─â oval─â, cu g─âuri; scoate sunete asem─ân─âtoare cu ale fluierului. Madala f─âcu un semn... cucului cu glas de ocarin─â. C. PETRESCU, R. DR. 93. O instrumenta╚Ťie bizar─â din concertul c─âreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici tr├«mbi╚Ťa... nici ocarina. HOGA╚ś, M. N. 86.
ocar├şn─â s. f., g.-d. art. ocar├şnei; pl. ocar├şne
ocar├şn─â s. f., g.-d. art. ocar├şnei; pl. ocar├şne
OCAR├ŹN─é s.f. Instrument muzical de suflat, f─âcut din teracot─â sau din metal, care scoate sunete asem─ân─âtoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina].
OCAR├ŹN─é s. f. intrument muzical de suflat, din teracot─â sau metal, oval ╚Öi cu g─âuri, care scoate sunete asem─ân─âtoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina)
ocar├şn─â (ocar├şne), s. f. ÔÇô Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarin─â (var. carin─â), s. f. (Arg., nas), cf. G. M. Drago╚Ö, BF, XI, 108.
OCAR├ŹN─é ~e f. Instrument muzical popular de suflat const├ónd dintr-un corp oval (de argil─â ars─â sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina
ocarină f. mic instrument de muzică cu șapte clape (obișnuit de argilă).
*ocar├şn─â f., pl. e (it. ocarina, dim. format d. oca, g├«sc─â, la 1880 de Giuseppe Donati, care a inventat-o la 1867 la Budrio [Bologna]). Un fel de flu─şer de lut (ma─ş rar de metal) ├«n form─â de fus scurt ╚Öi gros cu zece g─âur─ş ╚Öi cÔÇÖun bot lateral pin care se sufl─â. ÔÇô Se atribue inven╚Ťiunea1 ╚Öi unu─ş l─âutar din Klingenthal (Saxonia) la 1829. V. fla╚Önet─â.[1]
ocarin─â, instrument popular confec╚Ťionat din lut ars, av├ónd forma unui ou mai mare ╚Öi pu╚Ťin alungit, fiecare executant put├ónd modifica forma o. dup─â fantezia proprie ╚Öi ├«n func╚Ťie de efectul sonor pe care-l urm─âre╚Öte. La un cap─ât al instr. se g─âse╚Öte locul pe unde se sufl─â, iar pe corpul o. sunt g─âurile pe care executantul le poate ├«nchide cu ajutorul degetelor, modific├ónd ├«n─âl╚Ťimea sunetelor.
ocarin─â, ocarine s. f. gur─â.

Ocarin─â dex online | sinonim

Ocarin─â definitie

Intrare: ocarin─â
ocarin─â substantiv feminin