ocărâtor definitie

8 definiții pentru ocărâtor

OCĂRÂTÓR, -OÁRE, ocărători, -oare, adj. Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.
OCĂRÂTÓR, -OÁRE, ocărâtori, -oare, adj. (Înv.) Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.
OCĂRÎTÓR, -OÁRE, ocărîtori, -oare, adj. (Învechit) Care jignește, insultă, ofensează; rușinos. Și-și făgăduiau... a se mîntui de o robire ocărîtoare. BĂLCESCU, O. II 254.
ocărâtór adj. m., pl. ocărâtóri; f. sg. și pl. ocărâtoáre
ocărâtór adj. m., pl. ocărâtóri; f. sg. și pl. ocărâtoáre
OCĂRÂTÓR adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
ocărîtor a. care ocărăște.
ocărîtor adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUȘINOS. URÎT. VINOVAT.

ocărâtor dex

Intrare: ocărâtor
ocărâtor adjectiv