ocăit definitie

2 intrări

16 definiții pentru ocăit

OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.
OCĂÍT s. n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.
OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.
OCĂÍT s. n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.
OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. Atunci două rațe grase, pîntecoase, trecură ocăind deasupra capului meu. GANE, N. II 182.
OCĂÍT s. n. (Rar) Măcăit. Din cînd în cînd auzeam, ca o notă pierdută în adîncul tăcerii, cîte un mic ocăit înăbușit a vreunei rațe. GANE, N. II 180.
ocăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ócăie; conj. prez. 3 să ócăie
ocăít (rar) s. n.
ocăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ócăie
ocăít s. n.
OCĂÍ vb. v. măcăi.
OCĂÍT s. v. măcăit, măcăitură.
A OCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. rar (despre rațe) A scoate sunete stridente, scurte și repetate, caracteristice speciei; a face „oac-oac”. /Onomat.
OCĂÍT ~uri n. 1) v. A OCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de rațe. /v. a ocăi
ocăi vb. v. MĂCĂI.
ocăit s. v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ.

ocăit dex

Intrare: ocăi
ocăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: ocăit
ocăit substantiv neutru