ocăire definitie

2 intrări

8 definiții pentru ocăire

OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.
OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.
OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. Atunci două rațe grase, pîntecoase, trecură ocăind deasupra capului meu. GANE, N. II 182.
ocăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ócăie; conj. prez. 3 să ócăie
ocăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ócăie
OCĂÍ vb. v. măcăi.
A OCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. rar (despre rațe) A scoate sunete stridente, scurte și repetate, caracteristice speciei; a face „oac-oac”. /Onomat.
ocăi vb. v. MĂCĂI.

ocăire dex

Intrare: ocăi
ocăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: ocăire
ocăire infinitiv lung