OCĂCĂÍ vb. v. orăcăi.

ocăcăì v. a striga ca broaștele. [Onomatopee: ocaca!].

ocăcăĭésc v. intr. (d. oacaca, strigătu broaștelor). Strig ca broaștele.

OCĂCĂI vb. a orăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~).