OCÂRMUITÓR, -OÁRE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc.; cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.

OCÂRMUITÓR, -OÁRE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc., cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.

ocârmuitór (înv.) (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. ocârmuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ocârmuitoáre

ocârmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. ocârmuitóri; f. sg. și pl. ocârmuitoáre

OCÂRMUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

ocârmuitor m. od. ispravnic.

ocîrmuitór m. Rar azĭ. Guvernator. Odinioară ispravnic.

ocîrmuitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.