Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 840449:

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

ocârmuire definitie

ocârmuire dex