Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru oc├órmuire

OC├éRMU├Ź, oc├órmuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A c├órmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otc├órmu├ş vb. IV] ÔÇô Cf. sl. ocr┼şmiti.
OC├éRMU├ŹRE, oc─ârmuiri, s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a oc├órmui ╚Öi rezultatul ei; c├órmuire, conducere, guvernare; administrare. ÔÖŽ P. ext. Organ de conducere, de administra╚Ťie; guvern. ÔÇô V. oc├órmui.
OTC├éRMU├Ź vb. IV v. oc├órmui.
OC├éRMU├Ź, oc├órmuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A c├órmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otc├órmu├ş vb. IV] ÔÇô Cf. sl. ocr┼şmiti.
OC├éRMU├ŹRE, oc├órmuiri, s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a oc├órmui ╚Öi rezultatul ei; c├órmuire, conducere, guvernare; administrare. ÔÖŽ P. ext. Organ de conducere, de administra╚Ťie; guvern. ÔÇô V. oc├órmui.
OTC├éRMU├Ź vb. IV v. oc├órmui.
OC├ÄRMU├Ź, oc├«rmuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) A c├«rmui, a conduce, a guverna; a administra. Pre d├«nsul ├«l urmeaz─â mul╚Ťi domni buni, c─âci inima poporului ce oc├«rmuiau era bun─â. NEGRUZZI, S. I 271. ÔŚŐ Refl. pas. Ora╚Öele... se oc├«rmuiau de o magistratur─â aleas─â pe fiecare an. B─éLCESCU, O. II 14. L─âcuitorii de la Peru... s─â oc├«rmuiesc ╚Öi de ├«mp─âra╚Ťi. DR─éGHICI, R. 65. Variant─â: otc├«rmu├ş (ODOBESCU, S. I 320, PISCUPESCU, O. 276) vb. IV.
OC├ÄRMU├ŹRE, oc├«rmuiri, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Ac╚Ťiunea de a oc├«rmui; c├«rmuire, conducere, guvernare; administrare; (concretizat) organ de conducere, de administra╚Ťie. N-a mai avut ├«ncredere nici ├«n lini╚Öte, nici ├«n bel╚Öug, nici ├«n statornicie ╚Öi nici mai ales ├«n oamenii oc├«rmuirii, pe care ├«i vedea mai ales la str├«ngerea birului. SADOVEANU, E. 24. El prin oc├«rmuire ├«ndat─â ne-ar urm─âri ╚Öi ne-ar prinde. BOLINTINEANU, O. 403.
OTC├ÄRMU├Ź vb. IV v. oc├«rmui.
oc├órmu├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oc├órmui├ęsc, imperf. 3 sg. oc├órmui├í; conj. prez. 3 s─â oc├órmui├ísc─â
oc├órmu├şre (├«nv.) s. f., g.-d. art. oc├órmu├şrii; pl. oc├órmu├şri
oc├órmu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oc├órmui├ęsc, imperf. 3 sg. oc├órmui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. oc├órmui├ísc─â
oc├órmu├şre s. f., g.-d. art. oc├órmu├şrii; pl. oc├órmu├şri
OC├éRMU├Ź vb. v. administra, c├órmui, conduce, dirigui, domni, gospod─âri, guverna, st─âp├óni.
OC├éRMU├ŹRE s. v. administrare, administra╚Ťie, c├órmuire, conducere, diriguire, domnie, gospod─ârire, guvernare, st─âp├ónire.
oc├«rmu├ş (-u├ęsc, oc├órmu├şt), vb. ÔÇô A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. c├«rmui. E dubletul lui oc├«rmi, vb. (a men╚Ťine, a p─âstra), sec. XVII, ├«nv. (dup─â Candrea, din sl. okrumljati). ÔÇô Der. oc├«rmuire, s. f. (guvern); oc├«rmuitor, s. m. (conduc─âtor).
A OC├éRMU├Ź ~i├ęsc tranz. ├«nv. v. A C├éRMUI. /cf. sl. okrumiti
oc├órmu├Č v. a c├órmui o ╚Ťar─â [V. c├órmui: ini╚Ťiala pare a fi fost tras─â din sinonimul obl─âdui].
ocârmuire f. od. guvern: fac împotrivire ocârmuirii AL.
oc├«rmu─ş├ęsc v. tr. (ma─ş vech─ş otc-, d. vsl. ot┼şkr┼şmovati). Rar az─ş. C├«rmu─şesc (o ╚Ťar─â), guvernez.
oc├«rmu├şre f. Rar az─ş. Guvern, administra╚Ťiune, st─âp├«nire.
ocîrmui vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GOSPODĂRI. GUVERNA. STĂPÎNI.
ocîrmuire s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

Ocârmuire dex online | sinonim

Ocârmuire definitie

Intrare: ocârmui
ocârmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
otcârmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ocârmuire
ocârmuire substantiv feminin