OBÂRȘÍ, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. Din obârșie (derivat regresiv).

OBÂRȘÍ, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. – Din obârșie (derivat regresiv).

!obârșí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se obârșéște, imperf. 3 sg. se obârșeá; conj. prez. 3 să se obârșeáscă

obârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obârșésc, imperf. 3 sg. obârșeá.; conj. prez. 3 sg. și pl. obârșeáscă

OBÂRȘÍ vb. v. încheia, îndeplini, înfăptui, realiza, sfârși, termina.

obârșí, obârșésc, vb. IV (pop.) 1. a scotoci, a căuta rostul, începutul unui lucru, originea; a se trage din, a proveni din. 2. a sfârși, a termina. 3. a trăi. 4. a izvorî. 5. a succeda.

obîrșésc v. tr. (vsl. obrŭšati, din *obvrŭšati, V. obîrșie, săvîrșesc). Vechĭ. Sfîrșesc, termin: moartea multe lucrurĭ taĭe și să se obîrșească nu lasă (Cost. 1, 249 și 252; N. Cost. 2, 487).

obîrși vb. v. ÎNCHEIA. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. REALIZA. SFÎRȘI. TERMINA.