Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru obversiune

OBVERSI├ÜNE, obversiuni, s. f. Opera╚Ťie logic─â prin care dintr-o propozi╚Ťie, prin schimbarea calit─â╚Ťii ╚Öi ├«nlocuirea predicatului cu contradictoriul s─âu, ob╚Ťinem o nou─â propozi╚Ťie echivalent─â cu prima. [Pr.: -si-u-] ÔÇô Din fr. obversion.
OBVERSI├ÜNE, obversiuni, s. f. Opera╚Ťie logic─â prin care dintr-o judecat─â, prin schimbarea calit─â╚Ťii ╚Öi ├«nlocuirea predicatului cu contradictoriul s─âu, ob╚Ťinem o nou─â judecat─â echivalent─â cu prima. [Pr.: -si-u-] ÔÇô Din fr. obversion.
obversi├║ne (-si-u-) s. f., g.-d. art. obversi├║nii; pl. obversi├║ni
obversi├║ne s. f. versiune
OBVERSI├ÜNE s.f. (Log.) Opera╚Ťie logic─â cu ajutorul c─âreia o judecat─â afirmativ─â se transform─â ├«ntr-una negativ─â sau invers, sensul judec─â╚Ťii r─âm├ón├ónd ├«ns─â acela╚Öi. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere ÔÇô a ├«ntoarce].
OBVERSI├ÜNE s. f. (log.) opera╚Ťie logic─â prin care se transform─â o judecat─â afirmativ─â ├«ntr-una negativ─â sau invers, sensul judec─â╚Ťii r─âm├ón├ónd acela╚Öi. (< fr. obversion)

Obversiune dex online | sinonim

Obversiune definitie

Intrare: obversiune
obversiune substantiv feminin