OBVERSIÚNE, obversiuni, s. f. Operație logică prin care dintr-o propoziție, prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obținem o nouă propoziție echivalentă cu prima. [Pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.

OBVERSIÚNE, obversiuni, s. f. Operație logică prin care dintr-o judecată, prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obținem o nouă judecată echivalentă cu prima. [Pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.

obversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. obversiúnii; pl. obversiúni

obversiúne s. f. versiune

OBVERSIÚNE s.f. (Log.) Operație logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând însă același. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere – a întoarce].

OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr. obversion)