obuzier definitie

9 definiții pentru obuzier

OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate în spatele unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.
OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.
OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Știu însă că d-ta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU, P. M. 102. Armata noastră avea... 80 obuziere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. V. 13 9. – Pronunțat: -zi-er.
obuziér (-zi-er) s. n., pl. obuziére
obuziér s. n. (sil. -zi-er), pl. obuziére
OBUZIÉR s.n. Piesă de artilerie cu țeavă scurtă și cu traiectorie mai curbată decât aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier].
OBUZIÉR s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier)
OBUZIÉR ~e n. Tun de calibru mijlociu, cu țeava relativ scurtă, care trage cu o traiectorie foarte înaltă. [Sil. -zi-er] /<fr. obusier
*obuziér n., pl. e (fr. obusier). Arm. Tun scurt și gros care aruncă obuze și alte proĭectile. Obuzier de munte, obuzier ușor de suit pe munte. V. mortier.

obuzier dex

Intrare: obuzier
obuzier substantiv neutru
  • silabisire: -zi-er