Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru obuzier

OBUZI├ëR, obuziere, s. n. Gur─â de foc de artilerie asem─ân─âtoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate ├«n spatele unor obstacole ├«nalte. [Pr.: -zi-er] ÔÇô Din fr. obusier.
OBUZI├ëR, obuziere, s. n. Gur─â de foc de artilerie asem─ân─âtoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate ├«napoia unor obstacole ├«nalte. [Pr.: -zi-er] ÔÇô Din fr. obusier.
OBUZI├ëR, obuziere, s. n. Gur─â de foc asem─ân─âtoare cu tunul, dar cu ╚Ťeava mai scurt─â, al c─ârei proiectil urmeaz─â o traiectorie mai curb─â dec├«t proiectilul tras cu tunul. ╚śtiu ├«ns─â c─â d-ta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU, P. M. 102. Armata noastr─â avea... 80 obuziere ╚Öi 60 tunuri de c├«mp. HASDEU, I. V. 13 9. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-er.
obuzi├ęr (-zi-er) s. n., pl. obuzi├ęre
obuzi├ęr s. n. (sil. -zi-er), pl. obuzi├ęre
OBUZI├ëR s.n. Pies─â de artilerie cu ╚Ťeav─â scurt─â ╚Öi cu traiectorie mai curbat─â dec├ót aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier].
OBUZI├ëR s. n. pies─â de artilerie, asem─ân─âtoare cu tunul, dar cu ╚Ťeav─â mai scurt─â ╚Öi cu traiectoria foarte curb─â. (< fr. obusier)
OBUZI├ëR ~e n. Tun de calibru mijlociu, cu ╚Ťeava relativ scurt─â, care trage cu o traiectorie foarte ├«nalt─â. [Sil. -zi-er] /<fr. obusier
*obuzi├ęr n., pl. e (fr. obusier). Arm. Tun scurt ╚Öi gros care arunc─â obuze ╚Öi alte pro─şectile. Obuzier de munte, obuzier u╚Öor de suit pe munte. V. mortier.

Obuzier dex online | sinonim

Obuzier definitie

Intrare: obuzier
obuzier substantiv neutru
  • silabisire: -zi-er