Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru obturator

OBTURAT├ôR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat ├«n scopul mic╚Öor─ârii sec╚Ťiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumin─â printr-o deschidere etc. ÔŚŐ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, av├ónd drept scop s─â opreasc─â sau s─â permit─â c─âderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. ÔÇô Din fr. obturateur.
OBTURAT├ôR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat ├«n scopul mic╚Öor─ârii sec╚Ťiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumin─â printr-o deschidere etc. ÔŚŐ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, av├ónd drept scop s─â opreasc─â sau s─â permit─â c─âderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. ÔÇô Din fr. obturateur.
OBTURATÓR, obturatoare, s. n. Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avînd drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic.
obturatór s. n., pl. obturatoáre
obturatór s. n., pl. obturatoáre
OBTURAT├ôR, -O├üRE adj. Care acoper─â, ├«nchide, obtureaz─â. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obtureaz─â (o conduct─â, o deschiz─âtur─â etc.). ÔŚŐ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care opre╚Öte sau permite c─âderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].
OBTURAT├ôR, -O├üRE I. adj. care obtureaz─â. ÔÖŽ mu╚Öchi ~ = mu╚Öchi al bazinului, rotator lateral al coapsei. II. s. n. 1. dispozitiv cu care se obtureaz─â (o conduct─â, o deschiz─âtur─â etc.). 2. dispozitiv mecanic care ├«nchide obiectivul unui aparat fotografic. (< fr. obturateur)
OBTURAT├ôR ~o├íre n. Dispozitiv sau pies─â pentru obtura╚Ťia unei deschiz─âturi. ÔŚŐ ~ fotografic dispozitiv al unui aparat de fotografiat care nu permite luminii s─â cad─â pe placa sau pe filmul fotografic. /<fr. obturateur
*obturat├│r, -o├íre adj. Care obtureaz─â: plac─â obturatoare. S. n., pl. oare. Ob─şect care serve╚Öte la obturat (capac, dop, astup─âtoare), ca la culata tunulu─ş, la aparatele fotografice ╚Ö. a.

Obturator dex online | sinonim

Obturator definitie

Intrare: obturator
obturator substantiv neutru adjectiv