Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru obturat

OBTUR├ü, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a ├«nfunda, a ├«nchide (o deschiz─âtur─â, un tub, un vas, o arter─â sangvin─â etc.). ÔÇô Din fr. obturer.
OBTUR├üT, -─é, obtura╚Ťi, -te, adj. (Despre deschiz─âturi, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); ├«nfundat. ÔÇô V. obtura.
OBTUR├ü, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a ├«nfunda, a ├«nchide (o deschiz─âtur─â, un tub, un vas, o arter─â sangvin─â etc.). ÔÇô Din fr. obturer.
OBTUR├üT, -─é, obtura╚Ťi, -te, adj. (Despre deschiz─âturi, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); ├«nfundat. ÔÇô V. obtura.
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (o deschizătură, un tub, un vas sau arteră sanguină etc.), a înfunda, a închide, a acoperi.
obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză
obtur├í vb., ind. prez. 1 sg. obtur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. obture├íz─â
obtur├ít adj. m., pl. obtur├í╚Ťi; f. sg. obtur├ít─â, pl. obtur├íte
OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)
OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].
OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)
A OBTUR├ü ~├ęz tranz. (deschiz─âturi, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face s─â se astupe; a ├«nchide; a ├«nfunda. /<fr. obturer
*obtur├ęz v. tr. (lat. ob-t├║ro, -├íre). Astup (culata tunulu─ş, lumina aparatulu─ş fotografic).
OBTURA vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)

Obturat dex online | sinonim

Obturat definitie

Intrare: obturat
obturat adjectiv
Intrare: obtura
obtura verb grupa I conjugarea a II-a