Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru obtura╚Ťie

OBTUR├ü╚ÜIE, obtura╚Ťii, s. f. Obturare. ÔÖŽ (Med.) ├«nchidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavit─â╚Ťi. ÔŚŐ Obtura╚Ťie dentar─â = umplere a unei carii dentare cu o materie solid─â. ÔÇô Din fr. obturation.
OBTUR├ü╚ÜIE, obtura╚Ťii, s. f. Obturare. ÔÖŽ (Med.) ├Änchidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavit─â╚Ťi. ÔŚŐ Obtura╚Ťie dentar─â = astuparea terapeutic─â a cavit─â╚Ťii unui dinte cariat. ÔÇô Din fr. obturation.
OBTURÁȚIE s. f. Obturare.
obtur├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. obtur├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. obtur├í╚Ťiei; pl. obtur├í╚Ťii, art. obtur├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
obtur├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. obtur├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. obtur├í╚Ťiei; pl. obtur├í╚Ťii, art. obtur├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
OBTURÁȚIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)
OBTUR├ü╚ÜIE s.f. Obturare. ÔÖŽ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavit─â╚Ťi. ÔŚŐ Obtura╚Ťie dentar─â = astuparea terapeutic─â a cavit─â╚Ťii unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obtura╚Ťiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].
OBTURA╚ÜI├ÜNE s.f. v. obtura╚Ťie.
OBTUR├ü╚ÜIE s. f. obturare. ÔŚŐ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavit─â╚Ťi. ÔÖŽ ~ dentar─â = astuparea terapeutic─â a cavit─â╚Ťii unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio)
OBTURÁȚIE ~i f. 1) v. A OBTURA. 2) med. Astupare a unui orificiu. ~ dentară. /<fr. obturation
*obtura╚Ťi├║ne f. (lat. ob-tur├ítio, -├│nis). Astupare pintrÔÇÖun dop sa┼ş capac. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
OBTURAȚIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)

Obtura╚Ťie dex online | sinonim

Obtura╚Ťie definitie

Intrare: obtura╚Ťie
obtura╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
obtura╚Ťiune substantiv feminin