obtura definitie

11 definiții pentru obtura

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (o deschizătură, un tub, un vas sau arteră sanguină etc.), a înfunda, a închide, a acoperi.
obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză
obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. și pl. obtureáză
OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)
OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].
OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)
A OBTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer
*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic).
OBTURA vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)

obtura dex

Intrare: obtura
obtura verb grupa I conjugarea a II-a