OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif.

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif.

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. Care astupă, care oprește circulația normală în organism.

obstructív adj. m., pl. obstructívi; f. obstructívă, pl. obstructíve

obstructív adj. m., pl. obstructívi; f. sg. obstructívă, pl. obstructíve

OBSTRUCTÍV adj. v. obstruant.

OBSTRUCTÍV, -Ă adj. Care poate cauza o obstrucție; obstruant. [< fr. obstructif].

OBSTRUCTÍV, -Ă adj. care poate cauza o obstrucție (1); obstrucțional. (< fr. obstructif)

OBSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) med. Care provoacă obstrucția unui sistem tubular din organism; care oprește circulația normală. /<fr. obstructif