OBSTRUCȚIONÁ, obstrucționez, vb. I. 1. Refl. (Med.; despre lumenul organelor tubulare) A suferi o obstrucție (1). 2. Intranz. A face obstrucție (2) la... 3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. [Pr.: -ți-o-] – De la obstrucție.

OBSTRUCȚIONÁ, obstrucționez, vb. I. 1. Refl. (Med.; despre lumenul organelor tabulare) A suferi o obstrucție (1). 2. Intranz. A face obstrucție (2) la... 3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. [Pr.: -ți-o-] – De la obstrucție.

*obstrucționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 obstrucționeáză

obstrucționá vb., ind. prez. 1 sg. obstrucționéz, 3 sg. și pl. obstrucționeáză

OBSTRUCȚIONÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A face, a suferi o obstrucție. [Pron. -ți-o-. / < obstrucție + -ona].

OBSTRUCȚIONÁ vb. I. tr., refl. a face, a suferi o obstrucție (1). II. tr. (la fotbal, handbal etc.) a împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. (< obstrucție + -ona)

A SE OBSTRUCȚIONÁ pers. 3 se ~eáză med. (despre lumenul organelor tubulare) A se astupa ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organismului. [Sil. -ți-o-] /Din obstrucție

obstrucționá vb. I A face obstrucție la... ◊ „Cine obstrucționează dezbaterea televizată a Raportului Comisiei Apartamentul?” Expr. Mag. 25/95 p. 2 (din obstrucție + -ona; DN3, DEX-S)