OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer.

OBSTRUÁT, -Ă, obstruați, -te, adj. (Med.; despre canale, vase de sânge) Care este astupat, prin care nu mai poate circula sângele în mod normal; obliterat. [Pr.: -stru-at] – V. obstrua.

OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer.

OBSTRUÁT, -Ă, obstruați, -te, adj. (Med.; despre canale, vase de sânge) Care este astupat, prin care nu mai poate circula sângele în mod normal. [Pr.: -stru-at] – V. obstrua.

obstruá (a ~) (-stru-a) vb., ind. prez. 3 obstrueáză, 1 pl. obstruắm (-stru-ăm); conj. prez. 3 să obstruéze (-stru-e-); ger. obstruấnd (-stru-ând)

obstruá vb. (sil. -stru-a), ind. prez. 1 sg. obstruéz, 3 sg. și pl. obstruează, 1 pl. obstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. obstruéze (sil. -stru-e-); ger. obstruând

OBSTRUÁ vb. v. oblitera.

OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere].

OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere)

*obstruĭéz, a -uá v. tr. (fr. obstruer, d. lat. ob-strúere. V. con- și in-struĭesc, di-strug). Med. Astup o vînă, o arteră. V. barez și zăpresc.