obstinație definitie

10 definiții pentru obstinație

OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Franțuzism) Încăpățînare, îndărătnicie.
obstináție (-ți-e) s. f., art. obstináția (-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (-ți-i-)
obstináție s. f. (sil. -ți-e), art. obstináția (sil.-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (sil. -ți-i-)
OBSTINÁȚIE s. v. încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.
OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].
OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)
*obstinațiúne f. (lat. obstinátio, -ónis). Îndărătnicie, încăpățînare. – Și -áție.
obstinație s. v. ÎNCĂPĂȚÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. ÎNDÎRJIRE. ÎNVERȘUNARE.

obstinație dex

Intrare: obstinație
obstinație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e