obstina definitie

11 definiții pentru obstina

OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.
OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.
OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se încăpățîna, a se îndîrji. Tu te obstinezi a rămînea singur, izolat într-o tabără părăsită. GHICA, A. 586. – Prez. ind. și: obstín (ODOBESCU, S. III 484).
!obstiná (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se obstineáză
obstiná vb., ind. prez. 1 sg. obstinéz, 3 sg. și pl. obstineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. obstinéze
OBSTINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.
OBSTINÁ vb. I. refl. (Liv.) A se îndârji, a se încăpățâna. [P.i. -nez și obstín, 3,6 -nează. / < fr. (s’)obstiner)
OBSTINÁ vb. refl. a se încăpățâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)
A SE OBSTINÁ mă ~éz intranz. livr. A stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se încăpățina; a se îndărătnici; a se ambiționa. /<fr. obstiner
*obstinéz (mă) v. refl. (fr. s’obstiner, d. lat. ób-stino, -áre. V. destinez). Mă încăpățînez, persist cu obstinațiune.
obstina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNDÎRJI. ÎNVERȘUNA.

obstina dex

Intrare: obstina (1 obstinez)
obstina 1 obstinez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: obstina (1 obstin)
obstina 1 obstin verb grupa I conjugarea I