OBSTETRIC, -Ă, obstetrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține obstetricii, privitor la obstetrică, de obstetrică; obstetrical. 2. S. f. Ramură a chirurgiei care se ocupă cu fiziologia și patologia sarcinii și a nașterii, precum și cu asistența în timpul nașterii și în perioada de lăuzie. – Din fr. obstétrique.

OBSTÉTRIC, -Ă, obstetrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține obstetricii, privitor la obstetrică, de obstetrică; obstetrical. 2. S. f. Ramură a chirurgiei care se ocupă cu fiziologia și patologia sarcinii și a nașterii, precum și cu asistența în timpul nașterii și în perioada de lăuzie. – Din fr. obstétrique.

OBSTÉTRIC, -Ă, obstetrici, -e, adj. Privitor la obstetrică, care aparține obstetricii, de obstetrică.

obstétric (-ste-tric) adj. m., pl. obstétrici; f. obstétrică, pl. obstétrice

obstétric adj. m. (sil. -tric), pl. obstétrici; f. sg. obstétrică, pl. obstétrice

OBSTÉTRIC adj. (MED.) obstetrical.

OBSTÉTRIC, -Ă adj. Referitor la obstetrică, de obstetrică; obstetrical. [Cf. fr. obstétrique].

OBSTÉTRIC, -Ă I. adj. referitor la obstetrică; obstetrical. II. s. f. ramură a medicinei care se ocupă de fiziologia și patologia sarcinii și cu asistența nașterii. (< fr. obstétrique)

OBSTÉTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de obstetrică; propriu obstetricii. /<fr. obstétrique

*obstétric, -ă adj. (d. lat. ob-stétrix, [din *ob-statrix], -trícis, moașă, d. ob-stare, a sta în față; obstetricius, de moașă; it. ostétrico s. și adj., ostetrice, moașă; fr. obstétrique, știința moașeĭ). Relativ la moșit. S. f. Arta moșituluĭ. – Ca adj. și obstetrical (fr. obstétrical).

OBSTETRIC adj. (MED.) obstetrical.