Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru obstacol

OBST├üCOL, obstacole, s. n. 1. Piedic─â, stavil─â care ├«nchide drumul, care opre╚Öte vederea, trecerea etc. ÔÖŽ Fig. Ceea ce ├«mpiedic─â s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni; greutate, dificultate; opozi╚Ťie. 2. (Sport) Piedic─â natural─â sau amenajat─â care m─âre╚Öte dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizat─â ├«n atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var,: obst├ícul s. n.] ÔÇô Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.
OBSTÁCUL s. n. v. obstacol.
OBST├üCOL, obstacole, s. n. 1. Piedic─â, stavil─â care ├«nchide drumul, care opre╚Öte vederea, trecerea etc. ÔÖŽ Fig. Ceea ce ├«mpiedic─â s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni; greutate, dificultate; opozi╚Ťie. 2. (Sport) Piedic─â natural─â sau amenajat─â care m─âre╚Öte dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizat─â ├«n atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obst├ícul s. n.] ÔÇô Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.
OBSTÁCUL s. n. v. obstacol.
OBST├üCOL, obstacole, s. n. Piedic─â, stavil─â care st─â ├«n cale, care ├«nchide drumul, opre╚Öte vederea, trecerea etc.; fig. ceea ce se ├«mpotrive╚Öte la s─âv├«r╚Öirea unei ac╚Ťiuni; greutate, dificultate. ├Äntotdeauna i se ├«mpotrivea un obstacol neprev─âzut. C. PETRESCU, C. V. 41. Proiectul de divor╚Ť al lui Grigore i se p─ârea obstacolul cel mai grav, pe care trebuie neap─ârat ╚Öi ├«n primul r├«nd s─â-l ├«nl─âture. REBREANU, R. I 255. P─âturic─â... ├«╚Öi luase hot─âr├«rea de a deveni om mare, ╚Öi nici un obstacol nu putea s─â-l abat─â de la aceast─â idee fix─â. FILIMON, C. 77. ÔÖŽ Gard, ╚Öan╚Ť etc. anume amenajat, peste care trebuie s─â treac─â, s─â sar─â cel ce ia parte la anumite competi╚Ťii sportive (cros, hipism etc.). Curs─â de obstacole. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) obst├ícul (GHICA, S. 132, I. IONESCU, M. 76) s. n.
OBSTÁCUL s. n. v. obstacol.
obstácol s. n., pl. obstácole
obstácol s. n., pl. obstácole
OBSTÁCOL s. 1. v. dificultate. 2. v. piedică.
OBST├üCOL s.n. 1. Piedic─â, stavil─â. ÔÖŽ (Fig.) Opozi╚Ťie; dificultate, piedic─â. 2. Gard, ╚Öan╚Ť etc. care trebuie trecut ├«n cadrul unei competi╚Ťii sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].
OBSTÁCUL s.n. v. obstacol.
OBST├üCOL s. n. 1. piedic─â, stavil─â. ÔŚŐ (fig.) opozi╚Ťie; dificultate, piedic─â. 2. (pl.) gard, ╚Öan╚Ť etc. care trebuie trecut ├«n cadrul unei competi╚Ťii sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum)
OBST├üCOL ~e f. 1) Factor care ├«mpiedic─â sau ├«ngreuiaz─â realizarea unei ac╚Ťiuni; stavil─â; piedic─â, impediment; baraj; barier─â. 2) Obiect material peste care trebuie s─â se treac─â la o ├«ntrecere sportiv─â. Curs─â cu ~e. /<fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo
obstacol n. 1. ce stă în cale, piedică; 2. fig. greutate.
*obst├ícul n., pl. e (lat. ob-staculum, d. ob-stare, a sta ├«n fa╚Ť─â). Pedic─â, lucru care ├«mpedec─â drumu, ca un ╚Öan╚Ť, un gard, un r├«┼ş ╚Ö. a. Fig. Dificultate: a ├«nvinge toate obstaculele. ÔÇô ╚śi -ol.
OBSTACOL s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, opreli╚Öte,piedic─â, stavil─â, (pop.) opreal─â, potial─â, potrivnicie, (├«nv. ╚Öi reg.) scandal, sminteal─â, (├«nv.) anevoin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, poprire, stenahorie, (fig.) barier─â, handicap, hop. (A avut de dep─â╚Öit un mare ~.) 2. piedic─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ├«mpiedicare, (fig.) fr├«n─â. (~ ├«n dezvoltarea unui proces.)
OBSTACOL. Subst. Obstacol, piedic─â, st├«nc─â (fig.), fr├«n─â (fig.), impediment, dificultate; barier─â, bar─â, stavil─â, opreli╚Öte, opreal─â (├«nv. ╚Öi reg.); baraj, st├óvilar, z─âgaz, opritoare, dig; stop. Gard, ├«mprejmuire, ├«ngr─âdire, palanc─â (reg. ), p─âlan (reg. ), z─âplaz, uluc─â. Zid, zidurel (dim., pop.), mur (latinism ├«nv.), perete. Fortifica╚Ťie, ├«nt─âritur─â, baricad─â. ╚śan╚Ť, tran╚Öee. Baraj de s├«rm─â ghimpat─â; baraj de mine, c├«mp de mine; baraj de artilerie, baraj de foc; linie fortificat─â, linie de ap─ârare. Fort, fort─ârea╚Ť─â, cetate; meterez, redut─â. Blocad─â, ├«mpresurare, ├«ncercuire, asediu, asediere, izolare. Oprire, st─âvilire; z─âg─âzuire, ├«ndiguire, baricadare, barare, blocare, blocaj (rar); fortificare, ├«nt─ârire; ├«ncuiere, z─âvor├«re, ferecare. Restric╚Ťie; embargo; prohibi╚Ťie. Adj. Barat, oprit, ├«nchis, z─âg─âzuit, ├«ndiguit; ├«mpiedicat, ├«n╚Ťepenit; zidit, ├«nchis; fortificat, ├«nt─ârit. Vb. A pune (a ridica) obstacole (├«n calea cuiva), a ├«mpiedica, a pune piedic─â (piedici); a pune be╚Ťe-n roate; a st─âvili, a bara, a opri, a z─âg─âzui, a ├«ndigui, a ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi, a face (a ridica) un gard, a ridica (a construi) un zid, a zidi, a zidui (rar); a baricada, a ridica baricade; a fortifica, a ├«nt─âri; a ├«nchide, a z─âvor├«, a ├«ncuia, a fereca. A bloca, a ├«ncercui. V. ap─ârare, ├«mpotrivire, ├«mprejmuire, opozi╚Ťie.

Obstacol dex online | sinonim

Obstacol definitie

Intrare: obstacol
obstacul
obstacol substantiv neutru