obsigă definitie

15 definiții pentru obsigă

OBSIGĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul, cultivate pentru nutreț (Bromus și Brachypodium). – Din bg. obsila, sb. ovsika.
OBSÍGĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul, cultivate pentru nutreț (Bromus și Brachypodium). – Din bg. obsila, scr. ovsika.
OBSÍGĂ s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul, cultivate pentru nutreț (specii de Bromus și Brachypodium); zizanie.
obsígă s. f., g.-d. art. obsígii
obsígă s. f.
OBSÍGĂ s. (BOT.; Bromus secalinus) (reg.) odaie, secărea, iarba-ovăzului, iarba-vântului.
OBSÍGĂ s. v. raigras englezesc, sălbăție, zizanie.
obsígă (obsígi), s. f. – Plante furajere (Bromus secalinus, Bromus sterilis, Brachypodium pinnatum). – Var. (o)psigă. Bg. obsiga (Conev 46), sb. ovsika (Candrea), din sl. ovsa „ovăz”, cf. ovăz.
OBSÍGĂ f. Plantă erbacee asemănătoare cu ovăzul, care crește prin fânețe și prin pășuni sau este cultivată pentru nutreț. /<bulg. obsila, sb. ovsika
obsigă f. iarba ovăzului (Bromus secalinus). [Și ovsigă = serb. OVSIK].
OBSI s. (BOT.; Bromus secalinus) (reg.) odaie, secărea, iarba-ovăzului, iarba-vîntului.
obsi s. v. RAIGRAS ENGLEZESC. SĂLBĂȚIE. ZIZANIE.
OBSÍGĂ (< scr.) s. f. Plantă furajeră perenă din familia gramineelor cu rădăcini puternice, stoloni subterani lungi și tulpina înaltă până la 140 cm, cu frunze liniare, late, și cu inflorescența un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistentă la secetă, intră în componența pășunilor și fânețelor cultivate, în amestec cu alte graminee și leguminoase. Se mai cultivă pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri și diguri, nisipuri mișcătoare etc. Crește și spontan în fânețele din regiunile secetoase.
BRACHYPODIUM P. Beauv., OBSIGĂ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa de N, Asia, America de N și Europa Continentală, cca 7 specii, erbacee, cu rizom repent sau rădăcină fibroasă. Frunze rigide sau moi, verzi-închis sau verzi-gălbui. Spiculețe, aproape cilindrice, cu multe flori,. Glume superioare aristate, în vîrf cu cca 9 nervuri, palee cu peri asprii.
BROMUS L., OBSIGĂ, fam. Gramineae. Gen originar din zona continentală, cca 110 specii, erbacee, anuale, bienale sau perene. Tulpină glabră. Frunze liniare sau liniar-lanceolate, cu vagina glabră sau pubescentă, aproape în întregime deschisă. Flori hermafrodite (3 stamine, rareori mai puține, stigmat pornind din partea laterală a ovarului, peri rigizi, pectinați, pe marginea paleelor), în spiculețe multiflore, păroase sau glabre, formînd o paniculă ușor laxă ale cărei ramuri sînt dispuse alternativ, pe 2 rînduri.

obsigă dex

Intrare: obsigă (pl. obsige)
obsigă pl. obsige
Intrare: obsigă (pl. obsigi)
obsigă pl. obsigi