obsesiv definitie

8 definiții pentru obsesiv

OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.
OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.
obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. obsesívă, pl. obsesíve
obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. sg. obsesívă, pl. obsesíve
OBSESÍV adj. (rar) obsesional. (Idee ~.)
OBSESÍV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif].
OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)
OBSESÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de obsesie. /Din obsesie

obsesiv dex

Intrare: obsesiv
obsesiv adjectiv