OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (Înv.) obsesiúne s. f.] – Din fr. obsession,

OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.

OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (înv.) obsesiúne s. f.] – Din fr. obsession.

OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.

OBSÉSIE, obsesii, s. f. 1. Imagine sau idee care te urmărește stăruitor, anormal; preocupare chinuitoare, frămîntare neîncetată provocată de un gînd sau de o imagine. Se împletesc gîndurile, obsesiile și amintirile. BOGZA, O. 348. Sînt mereu subt obsesia regulamentelor. CAMIL PETRESCU, U. N. 296. 2. Tulburare a sistemului nervos care se manifestă prin manii, idei fixe, frică. Repeta fără sfîrșit, ca într-o obsesie, cîteva măsuri dintr-o mazurcă. IBRĂILEANU, A. 110. – Variantă: (învechit) obsesiúne (GALACTION, O. I 58) s. f.

OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.

obsésie (-si-e) s. f., art. obsésia (-si-a), g.-d. art. obsésiei; pl. obsésii, art. obsésiile (-si-i-)

obsésie s. f. (sil. -si-e), art. obsésia (sil. -si-a), g.-d. art. obsésiei; pl. obsésii, art. obsésiile (sil. si-i-)[1]

OBSÉSIE s. v. idee fixă.[1]

OBSÉSIE s.f. 1. Imagine, idee care urmărește pe cineva neîncetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintală provocată de o idee fixă (teamă, impulsie). [Gen. -iei, var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession, lat. obsessio – asediu].

OBSESIÚNE s.f. v. obsesie.

OBSÉSIE s. f. 1. imagine, idee care urmărește pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihică provocată de o idee fixă. (< fr. obsession)

OBSÉSIE ~i f. 1) Gând sau imagine care stăruie în mintea cuiva; preocupare mintală ce obsedează. 2) med. Tulburare a sistemului nervos, manifestată prin apariția involuntară în conștiință a unor idei sau temeri persistente. 3) Stare a celui obsedat. [G.-D. obsesiei] /<fr. obsession[1]

obsesiune f. acțiunea de a obseda și starea celui obsedat.

*obsesiúne f. (lat. obséssio, -ónis, asediŭ. V. sesiune, obsedez). Acțiunea de a obseda. Starea celuĭ obsedat: nu pot scăpa de această obsesiune.

OBSESIE s. (MED.) manie, monomanie, psihoză, idee fixă.