Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru obsesie

OBS├ëSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voin╚Ťei care se manifest─â prin idei fixe, prin dorin╚Ťa irezistibil─â de a face un act determinat, bolnavul fiind con╚Ötient de caracterul anormal al ac╚Ťiunilor sale. ÔÖŽ Imagine sau idee inadecvat─â care revine ne├«ncetat ├«n c├ómpul con╚Ötiin╚Ťei, st─âruitor ╚Öi anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (├Änv.) obsesi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. obsession,
OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.
OBS├ëSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voin╚Ťei care se manifest─â prin idei fixe, prin dorin╚Ťa irezistibil─â de a face un act determinat, bolnavul fiind con╚Ötient de caracterul anormal al ac╚Ťiunilor sale. ÔÖŽ Imagine sau idee inadecvat─â care revine ne├«ncetat ├«n c├ómpul con╚Ötiin╚Ťei, st─âruitor ╚Öi anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (├«nv.) obsesi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. obsession.
OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.
OBS├ëSIE, obsesii, s. f. 1. Imagine sau idee care te urm─âre╚Öte st─âruitor, anormal; preocupare chinuitoare, fr─âm├«ntare ne├«ncetat─â provocat─â de un g├«nd sau de o imagine. Se ├«mpletesc g├«ndurile, obsesiile ╚Öi amintirile. BOGZA, O. 348. S├«nt mereu subt obsesia regulamentelor. CAMIL PETRESCU, U. N. 296. 2. Tulburare a sistemului nervos care se manifest─â prin manii, idei fixe, fric─â. Repeta f─âr─â sf├«r╚Öit, ca ├«ntr-o obsesie, c├«teva m─âsuri dintr-o mazurc─â. IBR─éILEANU, A. 110. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) obsesi├║ne (GALACTION, O. I 58) s. f.
OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.
obs├ęsie (-si-e) s. f., art. obs├ęsia (-si-a), g.-d. art. obs├ęsiei; pl. obs├ęsii, art. obs├ęsiile (-si-i-)
obs├ęsie s. f. (sil. -si-e), art. obs├ęsia (sil. -si-a), g.-d. art. obs├ęsiei; pl. obs├ęsii, art. obs├ęsiile (sil. si-i-)[1]
OBSÉSIE s. v. idee fixă.[1]
OBS├ëSIE s.f. 1. Imagine, idee care urm─âre╚Öte pe cineva ne├«ncetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintal─â provocat─â de o idee fix─â (team─â, impulsie). [Gen. -iei, var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession, lat. obsessio ÔÇô asediu].
OBSESIÚNE s.f. v. obsesie.
OBSÉSIE s. f. 1. imagine, idee care urmărește pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihică provocată de o idee fixă. (< fr. obsession)
OBS├ëSIE ~i f. 1) G├ónd sau imagine care st─âruie ├«n mintea cuiva; preocupare mintal─â ce obsedeaz─â. 2) med. Tulburare a sistemului nervos, manifestat─â prin apari╚Ťia involuntar─â ├«n con╚Ötiin╚Ť─â a unor idei sau temeri persistente. 3) Stare a celui obsedat. [G.-D. obsesiei] /<fr. obsession[1]
obsesiune f. ac╚Ťiunea de a obseda ╚Öi starea celui obsedat.
*obsesi├║ne f. (lat. obs├ęssio, -├│nis, asedi┼ş. V. sesiune, obsedez). Ac╚Ťiunea de a obseda. Starea celu─ş obsedat: nu pot sc─âpa de aceast─â obsesiune.
OBSESIE s. (MED.) manie, monomanie, psihoz─â, idee fix─â.

Obsesie dex online | sinonim

Obsesie definitie

Intrare: obsesie
obsesiune
obsesie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e