Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru observator

OBSERVAT├ôR1 observatoare, s. n. 1. (Mai ales ├«n sintagma observator astronomic) Cl─âdire special amenajat─â ╚Öi dotat─â cu instrumente pentru observa╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice asupra corpurilor cere╚Öti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institu╚Ťia aflat─â ├«n aceast─â cl─âdire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se afl─â sau se ├«nt├ómpl─â pe o mare distan╚Ť─â ├«n jur ╚Öi unde se pot ad─âposti oamenii ╚Öi instrumentele necesare observa╚Ťiei. ÔÇô Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.
OBSERVATOR2, -O─éRE, observatori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care observ─â, cerceteaz─â sau studiaz─â ceva. ÔÖŽ Persoan─â cu spirit de observa╚Ťie. ÔÖŽ Reprezentant al unui stat sau al unei organiza╚Ťii interna╚Ťionale care particip─â la lucr─ârile unor conferin╚Ťe sau organisme interna╚Ťionale, f─âr─â drept de vot ╚Öi de semn─âtur─â a documentelor ├«ntocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discu╚Ťii. ÔÖŽ Militar care execut─â observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observ─â, scruteaz─â; p─âtrunz─âtor, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva aten╚Ťia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei gre╚Öeli etc. s─âv├ór╚Öite. Not─â observatoare. ÔÇô Din fr. observateur, lat. observator.
OBSERVAT├ôR1, observatoare, s. n. 1. (Mai ales ├«n sintagma observator astronomic) Cl─âdire special amenajat─â pentru observa╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice asupra corpurilor cere╚Öti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institu╚Ťia aflat─â ├«n aceast─â cl─âdire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se afl─â sau se ├«nt├ómpl─â pe o mare distan╚Ť─â ├«n jur ╚Öi unde se pot ad─âposti oamenii ╚Öi instrumentele necesare observa╚Ťiei. ÔÇô Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.
OBSERVAT├ôR2, -O├üRE, observatori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care observ─â, cerceteaz─â sau studiaz─â ceva. ÔÖŽ Persoan─â cu spirit de observa╚Ťie. ÔÖŽ Reprezentant al unui stat sau al unei organiza╚Ťii interna╚Ťionale care particip─â la lucr─ârile unor conferin╚Ťe sau organisme interna╚Ťionale, f─âr─â drept de vot ╚Öi de semn─âtur─â a documentelor ├«ntocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discu╚Ťii. ÔÖŽ Militar care execut─â observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observ─â, scruteaz─â; p─âtrunz─âtor, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva aten╚Ťia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei gre╚Öeli etc. s─âv├ór╚Öite. Not─â observatoare. ÔÇô Din fr. observateur, lat. observator.
OBSERVAT├ôR1, observatoare, s. n. Cl─âdire amenajat─â special pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institu╚Ťie aflat─â ├«n aceast─â cl─âdire. Observatorul astronomic din Bucure╚Öti. Ôľş Un eveniment important ├«n istoria geodeziei ruse este ├«nfiin╚Ťarea observatorului astronomic de la Pulkovo. PROBL. GEOGR. II 23. ÔÖŽ (De obicei urmat de determin─âri) Cl─âdire, turn, instala╚Ťie, ad─âpost de unde cineva poate s─â observe ce se ├«nt├«mpl─â pe o mare distan╚Ť─â ├«n jur ╚Öi care serve╚Öte ╚Öi la ad─âpostirea personalului ╚Öi a instrumentelor necesare pentru observa╚Ťie. Observator de artilerie.
OBSERVAT├ôR2, -O├üRE, observatori, -oare, adj. Care observ─â; p─âtrunz─âtor, perspicace. Una din crea╚Ťiunile poetului nostru, ├«n care s-a ar─âtat variatul lui talent, ca observator psiholog, e incontestabil admirabila satir─â ┬źLini╚Ötea┬╗. GHEREA, ST. CR. I 230. Un alt epitrop, ceva mai observator, a fost de idee c─â b─âiatul este bun pentru ╚Öcoala de meserii. GALACTION, O. I 115. (├Än forma observatoriu) Poezia poporal─â se mai deosebe╚Öte ╚Öi prin o cuno╚Ötin╚Ť─â psihologic─â, care denot─â spiritul observatorul al poporului. RUSSO, S. 191. ÔÖŽ (Ie╚Öit din uz) Ordin observator = sanc╚Ťiune disciplinar─â const├«nd dintr-o mustrare f─âcut─â ├«n scris unui salariat pentru ne├«ndeplinirea unor sarcini. admonestare. ÔŚŐ (Substantivat, m.) Persoan─â care vede, supravegheaz─â sau scruteaz─â ceva; delegat al unui guvern la conferin╚Ťe interna╚Ťionale, cu misiunea de a informa guvernul s─âu despre cele discutate. ÔÇô Variant─â: observat├│riu, -ie adj.
observat├│r2 (institu╚Ťie) s. n., pl. observato├íre
observatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. observatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. observatoáre
observatór (persoană) s. m., adj. m., pl. observatóri; f. sg. și pl. observatoáre, g.-d. sg. art. observatoárei
observatór (astron.) s. n., pl. observatoáre
OBSERVAT├ôR adj. ager, clarv─âz─âtor, iscoditor, p─âtrunz─âtor, perspicace, scormonitor, scrut─âtor, sfredelitor, str─âb─ât─âtor, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascu╚Ťit. (Un spirit ~.)
OBSERVAT├ôR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institu╚Ťia aflat─â ├«n acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instal─ârii efectivului ├«ns─ârcinat cu observarea mi╚Öc─ârilor ╚Öi a pozi╚Ťiei inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire].
OBSERVAT├ôR, -O├üRE adj. 1. Care observ─â, scruteaz─â. ÔÖŽ Perspicace, p─âtrunz─âtor. 2. Prin care se atrage cuiva aten╚Ťia asupra unor abuzuri, gre╚Öeli etc. s─âv├ór╚Öite. // s.m. ╚Öi f. Cel care are misiunea s─â observe ceva, s─â urm─âreasc─â ceva. ÔÖŽ Persoan─â oficial─â desemnat─â de un stat sau de o organiza╚Ťie pentru a asista la lucr─ârile unei conferin╚Ťe sau ale unor organisme interna╚Ťionale, f─âr─â drept de vot ╚Öi f─âr─â calitatea de a-╚Öi asuma vreun angajament. ÔÖŽ Militar care execut─â o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].
OBSERVAT├ôR1 s. n. 1. cl─âdire special amenajat─â pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instal─ârii efectivului ├«ns─ârcinat cu observarea mi╚Öc─ârilor ╚Öi a pozi╚Ťiei inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)
OBSERVAT├ôR2, -O├üRE I. adj. 1. care observ─â, scruteaz─â. ÔŚŐ cu spirit de observa╚Ťie, perspicace, p─âtrunz─âtor. 2. prin care se atrage cuiva aten╚Ťia asupra unor abuzuri, gre╚Öeli s─âv├ór╚Öite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urm─âri, a studia ╚Ötiin╚Ťific un fenomen. 2. cel care asist─â la un eveniment f─âr─â a participa. III. s. m.. 1. persoan─â oficial─â desemnat─â de stat, de o organiza╚Ťie, pentru a asista la lucr─ârile unei conferin╚Ťe, organisme interna╚Ťionale, f─âr─â drept de vot ╚Öi f─âr─â calitatea de a-╚Öi asuma vreun angajament. 2. militar care execut─â o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)
OBSERVAT├ôR1 ~o├íre n. 1) Institu╚Ťie ╚Ötiin╚Ťific─â care efectueaz─â observa╚Ťii astronomice, geofizice ╚Öi meteorologice ╚Öi analizeaz─â rezultatele lor. 2) Cl─âdire amenajat─â cu instala╚Ťii speciale pentru observa╚Ťii. 3) Loc special amenajat la ├«n─âl╚Ťime, de unde se pot face observa╚Ťii la o anumit─â distan╚Ť─â ├«n jur. /<lat. observatorium, fr. observatoire
OBSERVATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care este însărcinată să observe, să supravegheze ceva. /<lat. observator, fr. observateure
observator m. 1. cel ce observ─â vrÔÇÖo lege sau regul─â: observator de regulamente; 2. cel ce sÔÇÖaplic─â a observa natura, lumea, oamenii: e un observator profund. ÔĽĹ a. care observ─â: spirit observator.
observatoriu n. edificiu destinat observa╚Ťiunilor astronomice sau meteorologice.
*observat├│r, -o├íre adj. Care observ─â, care e atent la toate: om, spirit observator. Subst. Care observ─â fenomenele, evenimentele: mari─ş poe╚Ť─ş ├«s observator─ş profunz─ş a─ş naturi─ş. Supraveghetor pin fabric─ş.
*observat├│r n., pl. oare, ╚Öi -├│ri┼ş n. (lat. ╚Ötiin╚Ťific observatorium). Stabiliment de observa╚Ťiun─ş astronomice sa┼ş meteorologice.
OBSERVATOR adj. ager, clarv─âz─âtor, iscoditor, p─âtrunz─âtor, perspicace, scormonitor, scrut─âtor, sfredelitor, str─âb─ât─âtor, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascu╚Ťit. (Un spirit ~.)
OBSERVATOR NAVIGANT militar aflat la bordul unei aeronave pentru a executa misiunea de observare.
OBSERVAT├ôR1 (< fr., germ.) s. n. 1. Cl─âdire special amenajat─â ╚Öi dotat─â cu instrumente pentru efectuarea de observa╚Ťii astronomice, meteorologice, solare etc. Primul o. astronomic a fost construit la Alexandria (300 ├«. Hr.) din ini╚Ťiativa lui Ptolemeu Soter. ÔŚŐ O. astronomic = institu╚Ťie ╚Ötiin╚Ťific─â special amenajat─â ╚Öi dotat─â cu instrumente de observa╚Ťie a obiectelor ╚Öi fenomenelor cere╚Öti. De regul─â o. moderne sunt amplasate departe de centrele urbane, la mari altitudini, ├«n zonele ├«n care cerul este senin ├«n cea mai mare parte a anului ╚Öi perturba╚Ťiile atmosferice sunt minime. Cele mai mari o.a. din lume sunt ├«n prezent: E.S.O. (European Southern Observatory) din Chile amplasat ├«n de╚Öertul Atacama, pe muntele Paranal (2.635 m alt.), dotat cu patru telescoape cu oglinzi de 8,2 m diametru plus alte trei telescoape secundare, mobile, care folosind interferometria, pot face observa╚Ťii ╚Öi ob╚Ťine imagini echivalente cu cele ale unui telescop cu oglinda de 130 m diametru. Ul alt mare centru de o.a. se g─âse╚Öte ├«n Hawaii, pe muntele Mauna Kea, la 4.200 m alt., dotat cu telescoape cu oglinzi p├ón─â la 10 m diametru. De mare importan╚Ť─â sunt o.a. de la Paris (1667), Greenwich (1675) ╚Öi Milano (1760). ├Än Rom├ónia exist─â o.s. la Bucure╚Öti (1908), Ia╚Öi, Cluj-Napoca ╚Öi Timi╚Öoara. V. ╚Öi telescop. 2. (MILIT.) Loc (special amenajat) de unde se execut─â observarea (2).
OBSERVAT├ôR2, -O├üRE (< fr., lat.) adj., subst. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are misiunea de a observa, de a urm─âri ceva. 2. S. m. (Dr.) Reprezentare a unui stat sau a unei organiza╚Ťii interna╚Ťionale la conferin╚Ťe, ╚Öedin╚Ťe, sesiuni etc. ale unui organ interna╚Ťional, f─âr─â drept de vot ╚Öi de semn─âtur─â a documentelor ├«ntocmite dar, uneori, cu dreptul de a participa la discu╚Ťii.
OBSERVATORIUL, ziar politic, na╚Ťional-economic ╚Öi literar, editat de G. Bari╚Ťiu, la Sibiu, ├«ntre anii 1878 ╚Öi 1885. A militat pentru unitatea mi╚Öc─ârii na╚Ťionale, culturale ╚Öi literare, pentru egalitatea politic─â ╚Öi cultural─â a rom├ónilor din monarhia austro-ungar─â cu celelalte na╚Ťiuni ale imperiului, pentru tratarea obiectiv─â a chestiunilor politice, na╚Ťional-economice ╚Öi literare. Colaboratori: I. Pop-Reteganul, S. Fl. Marian, H. Petra-Petrescu ╚Ö.a.

Observator dex online | sinonim

Observator definitie

Intrare: observator (adj.)
observator adjectiv substantiv neutru
Intrare: observator (s.m.)
observator substantiv neutru substantiv masculin