observativ definitie

3 definiții pentru observativ

observatív adj. m., pl. observatívi; f. sg. observatívă, pl. observatíve
OBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [Cf. it. observativo].
OBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo)

observativ dex

Intrare: observativ
observativ adjectiv