observánță s. f., g.-d. art. observánței

OBSERVÁNȚĂ s.f. (Liv.) Observare, respectare a legii, a normelor religioase. ♦ Normă religioasă. [Cf. fr. observance].

OBSERVÁNȚĂ s. f. 1. observare, respectare a legilor, a normelor religioase. 2. (med.) respectarea de către bolnav a tratamentelor prescrise. (< fr., engl. observance)